O prietenă m-a întrebat retoric : Pe cine să votez ?

Zilele acestea povestea Ponta - Geoană a stârnit multe discuții în rândul concetățenilor noștrii. O prietenă  mi-a transmis o scrisoare, printr-un e-mail,  cu titlul : PE CINE SĂ VOTEZ ?  pe care, la rugămintea mea, mi-a permis să o postez pe acest blog. Scrisoarea  este cuprinsă în textul următor :

        « Inainte de  decembrie 1989, românii nu știau ce  trebue să fie un partid politic pentru că asistau la dominația unui grup uriaș, în slujba dictatorului, cu sarcina de a umple verigile administrației cu ființe înregimentate.

         De peste douăzeci de ani, de când s-au înființat noile partide românești moștenitoare prin indivizi ale vechilor mentalități, demonstrează tot mai pregnant aroganța vechii dictaturii,   închipuindu-și că Dumnezeu le-a pus mâna pe cap, că sunt stapâni de drept și că poporul le datorează recunoștință, plecăciuni.

           O mentalitate care a molipsit și partidele istorice pentru că vechii luptători au fost  fizic ori spiritual anihilați de cohortele rămase fără stăpân ale vechiului partid comunist.

           Este destul să privești această nouă nomenclatură, să le vezi chipurile, straturile groase de grăsime, să le auzi agramatizmele, să le observi incompetența,  ca ulterior să le afli  și apartenența la vechea securitate,  la  grupurile informatorilor organizați ori amatori.

           Un fost ministru, în perioada în care împreună cu soția sa, comitea infracțiuni (cu bani comunitari), la interpelarea liniștită a unui  unui cetățean  pașnic, care-i reproșa ceva, l-a repezit și pe ton imperativ  l-a admonestat : « VEZI CA VORBESTI CU UN MINISTRU ! » Dar cum vorbește d-l Băsescu ?  și mai ales ce spune, ce prefăcătorie de manichiureză, recent calificată, demonstrează d-na Udrea ?

           Aroganță, tipică pentru slugile de la grajdurile dictaturii Ceaușescu a făcut posibilă lipsa de scrupule, triumful incapacității, inculturii, imensa corupție, comportamente deșențate  și, din nefericire, românii  tac și umblă doar după moaște  bucuroși că au dobândit, în fine, măcar acest drept acum când mentor acceptat este d-l Dan Ilie Ciobotea, patriarhul Daniel  al României.

          Aceste partide,  s-au perindat la conducere țării  din vina noastră, căci observându-le mizeria, oamenii au votat  fără să fie atenți la candidați, ci numai cu gândul că răul imens prezent s-ar putea permanetiza și că el ar trebui anihilat oricum , de oricine și oricând.

        Crezul momentului, așa cum se vede el în tramvaie, la piață, la ușa bisericii, este că răul actual devine fără măsură, că trioul Băsescu-Udrea-Boc este  purtătorul apocalipsei  și oamenii se uită disperați, în lipsa unor repere serioase, la grupările ce nu au fost recent în fruntea bucatelor care, eventual, ar pune capăt tragediei, fără să se gândească, la trecutul acestora, la   baronii mai mici ori mai mari, dar la fel de nocivi care stau  ca răpitoarele în spatele purtătorilor de stindard, mai ales cînd aceștia din urmă au o imagine de mult terfelită pe care nu se sfiesc  să ne-o  amintească, defilând pe la televiziuni, scriind cărți  ipocrite, cerându-le măcar o minimă protecție, acele drepturi ciuntite pe care chiar dictatura Ceaușescu le asigura salarii minime, pensiile pentru care au contribuit o viață,  prețuri normale, etc.  

        Prevăzători, aroganții au scos la iveală  și o serie de tineri pe care i-au cocoțat în posturi înalte cu scopul de a creia agitație, bazându-se pe cunoscuta curtoazie a românului pașnic, gata să-i creadă, uitând  zicala « ce naște din pisică, șoareci mănâncă  ».

         Este cazul  de pildă  al d-lui Ponta. Ce ne-a arătat acest domn ? Că a fost un timp scurt procuror în regimul actual unde procurorii se bucură de o reputație pe care numai legea o numeste neștirbită, că nu a instrumentat nici-un proces ce ne-ar fi putut aduce aminte de lupta  italienilor contra mafiei sau că măcar  n-a scris o carte copiată după vechi manuale, că a ieșit la rampă de sub pulpana d-lui Năstase pe care acesta l-a numit « Micul Titulescu » ( știe d-l Năstase povestea lui Dinu Păturică ? ) deși înainte nu ocupase în partid decât posturi mărunte de care nimeni nici n-a auzit și, dintr-odată, în urma laudelor mentorului său,  a ajuns în postul de șef al PSD-lui, strecurându-se printre dinozauri, atunci când aceștia încercau cu prietenii lor ocazionali să-și marcheze locul.

           După un model vechi, acela în care grupul Anei Pauker a fost exclus, d-l Ponta, în alianță cu socrul său Ilie Sârbu a început cu d-l Geoană să-și lichideze antipaticii, dușmanii ori pe cei cu un limbaj mai articulat.

          Fără un motiv serios,  poate  una din  insultele ce se rostesc seară de seară  la unele televiziuni, într-o stare de ofensivă nervoasă și chiar cu un tupeu ce se uzează  deobicei în șantaje, pentru că domneau incertitudini cu privire la motivele supărării lui Ponta, într-o emisiune de televiziune a unui tânăr tânjind după spectacole cu domnișoara Oana Zăvoranu ori d-na Andreia Marin, a fost invitată o cunoscută minte de torționar care a imaginat fel de fel de culpe, nici una morală ori penală, în sarcina d-lui Geoană pentru a acoperi, chipurile, absența publică a unor motive reale.
           D-l Ponta, jucând poate ultima sa carte, a cerut excluderea din PSD a senatorului Mircea Geoană și a amenințat partidul cu demisia sa, în cazul unui refuz.

            Greii din partid s-au speriat, n-au acceptat sfatul d-lui Iliescu experimentat peste măsură, gândindu-se sigur la marea degringoladă ce s-ar fi putut creia prin demisia acestuia, acum la  aproape un an înaintea alegerilor și, fără nicio analiză mai aprofundată, au votat excluderea lui Geoană.

              D-l Ponta, a fost desigur ajutat să triumfe de către tânarul senator Dan Sova, abonat la televiziuni care, cu un aer de novice preluat de la mama sa vitregă, a învățat de la ea cum să  trântească pe masa avocaților geanta cu coduri ca să impresioneze instanța și pe cei tip gură cască. De asemenea, Ponta a mai fost ajutat și de d-l senator Titus Corlațean care a îmbrăcat repede o haină nepotrivită de tribun, visându-se președinte al Senatului după doar câteva diatribe televizate la adresa actualei puteri, dar și de alți tineri, fără meserii practicate, care apar pe la televiziuni, mimând niște  zâmbete atotștiutoare.

           Ce fel de prim-ministru ar fi acest domn (Ponta) ieșit de sub pulpana mentorului său, d-l Năstase, trădând apucături dictatoriale, fără experență de manager, cu studii bănuite de drept, recomandat călduros doar de socrul său Ilie Sârbu, pe care un politician ca d-l Iliescu precis îl va părasi, sunt semne clare de pregătire a unei urișe manevre politice care ar conduce la continuarea asupririi populatiei și respectiv la pauperizarea și mai mare a acesteia.

           Pe de altă parte, se pune fireasca întrebare : ce se va întâmpla cu liberalii ?  cu d-l Crin Antonescu ? care în acest context nu este sigur că va mai ajunge președinte   la un an după ce PSD-ul va ocupa guvernul și chiar dacă va ajunge, cum va putea el exista când în cap i se vor arunca toate  ghiulelele ce acum  doar alunecă  pe lângă  actualul președinte  și pe care PSD-iștii  învață cu sârg să le mânuiască.

           Semne televizate ne arată că PSD-iștii se gândesc  la  un posibil divorț cu liberalii din timpul când încă nu purtaseră pirostriile ».

        Nu stiu pe cine să votez, îmi spunea  prietena mea. Mi-ar place domnul Putin, spunea tot ea. Domnia sa, cel puțin luptă și cu animalele sălbatece.