Un autor care promite

                                       

     Am citit cu interes volumul intitulat  « Povestea vieții mele » după care i-am scris autorului pentru a-i mulțumi și în final am redactat și cele câteva vorbe pentru cititorii acestui blog :

     Zilele acestea, am primit din Canada o carte a unui scriitor român, pâna acum necunoscut în România, care a imaginat o autobiografie a unui bărbat  matur care își descrie viața  întrebându-se continuu când aceasta s-a identificat cu destinul său  și când a reușit să-l domesticească, carte  pe care a intitulat-o « POVESTEA VIEȚII MELE ».

     Este o carte ce se adreseaza românilor, amintindu-le cu un real simț al observației  vieții  cum au trait in timpul dictaturilor comuniste, cum decenii întregi li s-a ucis până și speranța, iar astăzi, sunt obligați să ducă aceiași soartă, ba poate mult mai rea. În același timp, cartea se adresează deasemeni și noii sale patrii, Canada, care  știe desigur prea puține lucruri despre un popor latin, așezat de Dumnezeu la poalele munților Carpați dar care, din nefericire, este mereu vitregit de  soartă.

     Profund  religios,  personajul  își inchipuie că soarta sa a fost predeterminată, că viața sa s-a desfășurat sub semnul unui blestem și că această idee, care nu este numai a autorului ci și a prea multor  locuitori ai pământului dintre  Carpați, m-a făcut să mă gândesc la mulțimile de români care de-a-lungul secolelor au fost obligați să se retragă din fața invadatorilor, abandonându-și traiul, proiectele, visurile, dar mai ales și la tragedia din timpul ultimelor dictaturi care au pârjolit țara și au gonit peste hotare energii clocotitoare,  talente în devenire, personalități puternice de care patria lor avea nevoie pentru a se înălța acolo unde trebuie să se afle  adevăratul ei destin.

     Autorul și-a conceput cartea pe două planuri ; în primul rând, cel al vieții personale, intime de fiecare zi a personajului său și, în al doilea rând, al istoriei țării sale în perioada de la nașterea sa,  fapt întâmplat în anii în care se pregătea cel de al Doilea Război Mondial  până în zilele noastre, ambele planuri  reușind să demonstreze ideia centrală a cărții, respectiv nevoia și poate chiar obligația fugii ca mijloc de scăpare, de supraviețuire dar și ca luptă cu un destin funest, acela care l-a bântuit și pe Oedip.

     Sfârșitul cărții are în subtext eliberarea finală a lui Oedip din « Oedip la Colona ».

     Cititorul român, dacă ar putea parcurge cartea, încă nedifuzată la noi, s-ar putea să creadă că-și vede chipul într-o oglindă, fiecare amănunt al vieții personajului având desigur o conotație intimă, particulară uneori dramatică, de multe ori comică dar în esență tipică, generelizatoare. In același timp ar găsi și cauzele social-politice ale atacului împotriva personalității  eroului,  precum și a lui,  a cititorului, degringolada politică, dictatura ca regim al unor forțe draconice al căror obiectiv  este anihilarea personalității, robotizarea, respectiv chiar sclavagizarea.

     Ceea ce este foarte important în această carte este faptul că autorul portretizează  destinul,  blestemul inițial care,  îmbrăcând în epoci definitorii haina unor politici infame, în acele epoci în care personalitatea după ce crește, înflorește și se maturizează, apare înfațisarea unor personaje politice malefice și în acest sens o parte importantă a prozei, este dedicată momentului când personajul principal, contabil șef într-o  intreprindere din București ajunge să fie condamnat penal din vina acelora care acopereau  incompetența crasă în materie științifică, economică dar și politică a Elenei Ceaușescu, marea cercetătoare sub auspiciile căreia activa o unitate  economică de stat în care chimia trebuia să joace rolul principal.

     Destinul personajului, dar  și modul cum acest destin se manifestă în fiecare moment, se desfășoară pe fundalul unei istorii politice dramatice și de aici isvorăște forța, impactul textului asupra cititorului.

     Cartea se citeste pe nerăsuflate pentru că personajul principal nu amestecă  planurile , ideile nu se împiedică de concepte ale criticii literare moderne, așa cum procedează destui prozatori, imaginîndu-și savantlâcuri, ci își dictează cursiv biografia pe care o știe foarte bine, punct cu punct, pentru că a trebuit să o repete de nenumărate ori în fața anchetatorilor și a judecătorilor  în cursul arestării preventive și a judecății dar și în cursul momentelor de autoreproș și disciplină pentru neîmplinirile de moment, acelea ce se adună și ele ca mărgelele pe ață și adâncesc criza individuală.

     Procedeul acesta, în cazul acestei proze, are meritul că  adâncește seriozitatea, gravitatea poveștii printr-un fel de detașare căci de la început, de la prima până la ultima pagină, personajul știe care-i este destinul,  dar mai știe și ce a gândit  și a trăit în fiecare moment.

     « Povestea vieții mele »  prima carte a prozatorului Panait Munteanu poate fi începutul unei cariere literare remarcabile.

     Trebuie să remarc modul de prezentare al cărții care a fost editată în limba română și respectiv în traducere în limba franceză de către două mari edituri de prestigiu din Statele Unite ale Americii și Belgia, carte care poate fi procurată pe Internet la adresele :

http://www.lulu.com/product/couverture-souple/povestea-vietii-mele/17283585

http://www.lulu.com/product/couverture-souple/le-roman-de-ma-vie/17283737

http://www.unibook.com/fr/Panait-Munteanu/POVESTEA-VIETII-MELE  

http://www.unibook.com/fr/Panait-Munteanu/LE-ROMAN-DE-MA-VIE

In același timp, cartea poate fi citită, în integralitatea sa, pe sita americană a « Editurii Scribd » la adresele de mai jos, sită care a fost accesată, până în prezent de peste 4000 de persoane în cele două limbi – română și franceză :

http://www.scribd.com/doc/19549555/Povestea-vieii-mele

http://www.scribd.com/doc/19549349/Le-roman-de-ma-vie