UNCHIUL SAM e la noi și pentru noi. El se plimbă voios, peste tot, ca Vodă prin lobodă, suferă pentru locurile de muncă ale minerilor de la Roșia Montană și ar vrea să ne cadorisească cu gaz românesc de șist din pământul românesc prin repezentanți în frac și joben de ambasador, ca domnul Mark Gitenstein, fostul ambasador al SUA la București sau ca batrânul războinic, generalul Clark Wesley, ce-și complectează veniturile din pensie, fiind în slujba de consilier la Micul Titulescu, precum și mulți alții ; toți aceștia dau indicații prețioase românilor.
Poveștile cu el sunt vechi dar, pentru
prezent, este importantă experiența de viață a generațiilor, azi trăitoare.
Bătrânii noștri, pentru care guvernul de astăzi se pare că le pregătește
eutanasierea, îl cunosc pe viteazul Sam din vremurile grele ale ultimului
răsboi mondial în două ipostaze : cea din caricaturile epocii
proletcultiste, rod al propagandei comuniste a deceniilor 5 și 6 sau cea
sugerată de informațiile interzise ale radiourilor străine care-l venerau ca pe salvatorul Europei Occidentale, greu
lovită de război.
Tinerii născuți în vremea dictaturilor
luminate ale lui Iliescu, Constantinescu
și Băsescu nu-l cunosc dar il vor ști, deștepți cum sunt , navigând pe Internet.
Îmi amintesc speranța tatălui și unchiului meu, muncitori în
fabricile naționalizate de oamenii Moscovei, foști combatanți de partea iubitei
lor patrii în cele două răsboaie mondiale care seara, pe șoptite, visau venirea
providențială a americanilor și plecarea cizmei rusești.
În școală dar și în alte medii, așa-zisul
marxism propovăduit după Marx, rău tradus și mai ales adus la zi în concordanță
cu directivele staliniste, îl prezenta pe Unchiul Sam ca fiind exponentul
imperialismului, adică al capitalismului ajuns în ultima sa fază, înaintea
revoluției proletare ce lichidează independența, prosperitatea și cultura
spațiilor cucerite, instaurează neo-sclavagismul pentru popoare.
Cine să discute, cine să protesteze și cu
ce argumente atunci când pușcăriile erau pline dar și mai târziu când
interdicțiile au luat alte forme, la fel de perfide. În timp, gândul despre
venirea americanilor a plutit ca un vis iar prezicerile împătimite, mai vechi
și mai noi, ale ideologilor comuniști erau socotite, în tăcere desigur, simplă
manipulare.
Regimul comunist, cu prefacerele lui, a
întărit credința în manipulare, deși uneori Unchiul Sam a fost curtat.
După
lovitura de stat împotriva a ceea ce s-a numit și se
numește Dictatura Ceaușescu, epocă îndelungată pe care istoricii o vor citi cu
totul altfel și în comparație cu regimul politic economic și social instaurat
și condus de slugile de la grajdurile dictatorului ucis, Unchiul Sam a apărut
imediat asociat cu o Europă condusă acum de o nouă doamnă de fer, cancelarul
german Angela Merkel însoțit de o
cohortă de fideli exponenți ai marelui capital.
Venirea a fost insă însoțită de
condiții.
Ce vedem ne uimește. Unchiul Sam și-a adus armate tehnicizate în Dobrogea ca se
ne păzeasca de Iran și Siria dar nu și de ruși căci aceștia îi sunt tovarăși, ne-a invitat eventual să murim în
Irak, Kosovo ori în Afganistan, în timp ce acum nu-l primește pe domnul Ponta
decât pe ușa a doua, arătându-i bastonul, însă discută cu un președinte dictator
demis.
Abia voi aminti de aducerea companiilor
Bechtel International pentru drumuri și poduri, de Chevrom pentru gazele de
șist, Ford și General Electric precum și multe altele.
Intrebare hamletiană : Era ori nu
adevărată propaganda comunistă despre imperialism, etc, etc...
Tatal și unchiul meu, care la vremea lor ar fi putut scăpa de închisoare doar dacă o instanță din vremea
aceia, inconștientă desigur, i-ar fi putut considera simpli cârcotași, cum m-ar
putea numi acum pe mine cei mai puțin zeloși apărători ai Unchiului Sam, s-ar
răzvrăti în vechile lor morminte, dacă ar citi lista de porunci și amemințări pe care guvernanții românilor le
primesc de peste ocean ori din partea regimului Merkel asociat la domnie și mai
ales dacă și-ar imagina ocuparea
pământului Moților și distrugerea Munților Apuseni, vatră a neamului românesc
ori infestarea apelor noastre cu cianuri
și gaze fie ele și de șist.
Ne gândim că Micul Titulescu, priceput cum
este la compilații în discuțiile
socratice savante cu mentorul sau Adrian Nastase, cel cu păcatul grav al
aroganței, ar fi trebuit să știe toate acestea și dacă, fericit cum este, poate
le-a uitat, ar trebui să-i asculte și pe protestatarii din Piața Universității, nu să-i amenințe cu vorbe
neghioabe de tristă amintire sau chiar cu arestări preventive.
Situația este insuportabilă. Se pare că nu
mai este nimic de făcut. Poate o revoluție...? Doamne ferește...! Minerii
domnului de la Interne, tineri bășitani, cum le spune un prieten, au bâtele și
lămpașele pregătite. Imi aduc aminte de povestea unui american celebru, Edgar
Allan Poe, care descria instalarea nebunilor la conducerea unui azil psihiatric, printr-o lovitură - era oare de stat ? - se poate întreba cititorul.
PS :
Mă întreb ce l-a transformat pe domnul Daniel Barbu, ministrul culturii, din
tânara speranță intelectuală a anilor '90 în personajul ridicol ce s-a pretat
la jalnica provocare pe care a pus-o în scenă la poarta Clubului A din
București împotriva manifestanților anti-Roșia Montană din 17 octombrie crt ?
