Au venit americanii !

       UNCHIUL  SAM e la noi și pentru noi. El  se plimbă voios, peste tot, ca Vodă prin lobodă, suferă pentru locurile de muncă ale minerilor de la Roșia Montană și ar vrea să ne cadorisească cu  gaz românesc de șist din pământul românesc prin repezentanți în frac și joben de ambasador, ca domnul Mark Gitenstein, fostul ambasador al SUA la București sau ca batrânul războinic, generalul Clark Wesley, ce-și complectează veniturile din pensie, fiind în slujba de consilier la Micul Titulescu, precum și mulți alții ; toți aceștia dau indicații prețioase românilor.

         Poveștile cu el sunt vechi dar, pentru prezent, este importantă experiența de viață a generațiilor, azi trăitoare.

        Bătrânii  noștri, pentru care guvernul  de astăzi se pare că le pregătește eutanasierea, îl cunosc pe viteazul Sam din vremurile grele ale ultimului răsboi mondial în două ipostaze : cea din caricaturile epocii proletcultiste, rod al propagandei comuniste a deceniilor 5 și 6 sau cea sugerată de informațiile interzise ale radiourilor străine  care-l venerau ca  pe salvatorul Europei Occidentale, greu lovită de război.

        Tinerii născuți în vremea dictaturilor luminate  ale lui Iliescu, Constantinescu și Băsescu nu-l cunosc dar il vor ști, deștepți  cum sunt , navigând pe Internet.

       Îmi amintesc speranța  tatălui și unchiului meu, muncitori în fabricile naționalizate de oamenii Moscovei, foști combatanți de partea iubitei lor patrii în cele două răsboaie mondiale care seara, pe șoptite, visau venirea providențială a americanilor și plecarea cizmei rusești.

      În școală dar și în alte medii, așa-zisul marxism propovăduit după Marx, rău tradus și mai ales adus la zi în concordanță cu directivele staliniste, îl prezenta pe Unchiul Sam ca fiind exponentul imperialismului, adică al capitalismului ajuns în ultima sa fază, înaintea revoluției proletare ce lichidează independența, prosperitatea și cultura spațiilor cucerite, instaurează neo-sclavagismul pentru popoare.

      Cine să discute, cine să protesteze și cu ce argumente atunci când pușcăriile erau pline dar și mai târziu când interdicțiile au luat alte forme, la fel de perfide. În timp, gândul despre venirea americanilor a plutit ca un vis iar prezicerile împătimite, mai vechi și mai noi, ale ideologilor comuniști erau socotite, în tăcere desigur, simplă manipulare.

      Regimul comunist, cu prefacerele lui, a întărit credința în manipulare, deși uneori Unchiul Sam a fost curtat.

      După  lovitura de stat împotriva a ceea ce s-a numit  și  se numește Dictatura Ceaușescu, epocă îndelungată pe care istoricii o vor citi cu totul altfel și în comparație cu regimul politic economic și social instaurat și condus de slugile de la grajdurile dictatorului ucis, Unchiul Sam a apărut imediat asociat cu o Europă condusă acum de o nouă doamnă de fer, cancelarul german Angela Merkel însoțit  de o cohortă  de fideli  exponenți ai marelui capital.

        Venirea a fost insă însoțită de condiții.

       Ce vedem ne uimește. Unchiul Sam  și-a adus armate tehnicizate în Dobrogea ca se ne păzeasca de Iran și Siria dar nu și de ruși căci aceștia îi sunt  tovarăși, ne-a invitat eventual să murim în Irak, Kosovo ori în Afganistan, în timp ce acum nu-l primește pe domnul Ponta decât pe ușa a doua, arătându-i bastonul, însă discută cu un președinte dictator demis.

        Abia voi aminti de aducerea companiilor Bechtel International pentru drumuri și poduri, de Chevrom pentru gazele de șist, Ford și General Electric precum și multe altele.

        Intrebare hamletiană : Era ori nu adevărată propaganda comunistă despre imperialism, etc, etc...

       Tatal și unchiul meu, care la vremea lor ar fi putut scăpa  de închisoare doar dacă o instanță din vremea aceia, inconștientă desigur, i-ar fi putut considera simpli cârcotași, cum m-ar putea numi acum pe mine cei mai puțin zeloși apărători ai Unchiului Sam, s-ar răzvrăti în vechile lor morminte, dacă ar citi lista de porunci  și amemințări pe care guvernanții românilor le primesc de peste ocean ori din partea regimului Merkel asociat la domnie și mai ales dacă și-ar imagina  ocuparea pământului Moților și distrugerea Munților Apuseni, vatră a neamului românesc ori infestarea  apelor noastre cu cianuri și gaze fie ele și de șist.

      Ne gândim că Micul Titulescu, priceput cum este la  compilații în discuțiile socratice savante cu mentorul sau Adrian Nastase, cel cu păcatul grav al aroganței, ar fi trebuit să știe toate acestea și dacă, fericit cum este, poate le-a uitat, ar trebui să-i asculte și pe protestatarii din Piața  Universității, nu să-i amenințe cu vorbe neghioabe de tristă  amintire sau chiar cu arestări preventive.

     Situația este insuportabilă. Se pare că nu mai este nimic de făcut. Poate o revoluție...? Doamne ferește...! Minerii domnului de la Interne, tineri bășitani, cum le spune un prieten, au bâtele și lămpașele pregătite. Imi aduc aminte de povestea unui american celebru, Edgar Allan Poe, care descria instalarea  nebunilor la conducerea unui azil psihiatric, printr-o lovitură - era oare de stat  ? - se poate întreba cititorul.

      PS : Mă întreb ce l-a transformat pe domnul Daniel Barbu, ministrul culturii, din tânara speranță intelectuală a anilor '90 în personajul ridicol ce s-a pretat la jalnica provocare pe care a pus-o în scenă la poarta Clubului A din București împotriva manifestanților anti-Roșia Montană din 17 octombrie crt ?