Zilele acestea unele televiziuni au discutat cu aprindere atitudinea servilă, rușinoasă pe care PDL-ul a avut-o față de Majestatea Sa Regele Mihai I al României.
Incerc acum să-mi explic de ce această grupare fără legitimitate se comportă ca la ușa cortului.
Regele Mihai I este de fapt și de drept regele României !
Abuzul de la 30 decembrie 1947 nu i-au schimbat statutul ; toate constituțiile ce au fost scrise ulterior acelui sacrilegiu sunt acte de drept constituțional nule.
Regele nu guvernează dar domnește și acest fapt, se știe foarte bine. L-au conștientizat și domnii Ion Iliescu, Emil Constantinescu, precum și d-l Traian Băsescu care sunt în realitate adepți ai unui regim republican nefast pentru poporul român.
De-a lungul istoriei sale, timp de secole, România a avut voievozi, domnitori și regi. Președinții respectivi au acceptat ambiguitatea și au avut și au față de Majestatea Sa atitudinile cunoscute, reprobabile, toate pe care regele le-a suportat cu stoicism știind probabil că timpul va face dreptate pentru el și pentru poporul nostru.
Situația aceasta ne-a dus acolo unde suntem : corupție. abuz, imoralitate.
Ea trebue rezolvată cât mai repede posibil căci nu este firesc, astăzi in Europa, ca un regim ilegal să dirijeze absurd destinele unui popor.
Regimul numit republican de la noi din 1947 și până astăzi s-a dovedit nefast. Este nevoie, cât mai repede posibil, de un factor de stabilitate ; poporul trebue să aibă în față un partener egal cu care să relaționeze, nu unul temporar, capabil de abuzuri tocmai pentru a se menține în post și la guvernare făcând astfel jocuri politice mizerabile, fără răspundere.
O constituție modernă ar trebui să reglementeze cu seriozitate drepturile fundamentale ale celor doi parteneri făcând astfel posibilă o existență normală, drepturi firești normale pentru români. Regimurile monarhice din Europa sunt modele de urmat și au fost benefice pentru popoare.
Din nefericire însă, nu am speranța rezolvării atâta vreme cât chiar la televiziunile bine intenționate apar noile Mițe Baston, atotștiutoare, care aruncă cu dezinvoltură cerneală violentă în ochii celor ce se bat și se calcă în picioare cu ocazia procesiunilor religioase ori a pomenilor politice.
Despre ce este vorba ? La noi o populație săracită, mai ceva ca în Africa, care judecă doar cu coloana vertebrală, a ajuns în situația de a se lua la bătaie pentru a săruta moaște bisericești, care după mine sunt neidentificate știintific că ar aparține unui sfânt, ori pentru a ajunge la butoiul cu apă sfințită sau la pungile cu mâncare oferite de politicieni pentru voturi, sunt dovezi care contrastează cu epoca în care trăim.
Această lume intoxicată cu zvonuri de peste 70 de ani primește acum, în plus, întoxicații legate de Casa Regală.
Comportamentul d-lui Băsescu și al unor jalnici politicieni din slujba sa, față de Majestatea Sa Regele Mihai I, injuriile grave și calomniile au fost atât de odioase încât am simțit că asist la o crimă și de aceea m-am hotărât să-mi exprim punctul de vedere.
Indrăznesc unii să vorbească despre democratie ? O adevărată minciună !
Din 1947, poporul român trăiește într-o cruntă dictatură care, din când în când, a simulat o schimbare de fațadă și care ne-a înșelat pe cei mai mulți, pe naivi în special, pe cei ce trăiesc ca struțul (regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej, regimul Nicolae Ceaușescu și in fine regimul de după lovitura de stat din 1989).
Dictatura nu este o vorbă de clacă ; este un regim politic arbitrar și coercitiv în care toate puterile statului sunt concentrate în mâinile unui singur om (dictatorul) care guvernează cu ajutorul unui grup de oameni fideli acestuia, în care noțiunea de lege este batjocorită, în fel și chip, (a se vedea comportamentul d-rei Roberta Anastase în legătură cu legea pensiilor), în care indicațiile, directivele și amenințările îi iau locul (a se observa modul in care d-l Băsescu conduce, fără drept discreționar și adesea amenintător, țara și instituțiile statului), în care se practică disoluția instituțiilor statului prin fragmentarea și complicarea obligațiilor, prin înmulțirea verigilor inutile, dar mai ales prin corupție (de la numirea în funcții înalte a unor funcționari protejați și incompetenți până la stoarcerea de beneficii) și in fine, prin încălcarea flagrantă ori mascată a drepturilor omului la viață, sănătate, cuvânt și libertate de acțiune.
La noi, protestatarii sunt închiși in țarcuri, se construiesc garduri de protecție peste tot : la Guvern, la Parlament, la Administrația Prezidențială, la televiziune ori în locuri publice mai deschise, etc.
Unde sunt juriștii noștrii cinstiți care să explice public mecanismele dure ale abuzurilor puterii ?
