Dragi
prieteni,
Am avut un vis îngrozitor. Se făcea că asistam
la o violenţă inimaginabilă şi cînd m-am
trezit am continuat să fiu bulversat. Se făcea că domnul Băsescu, aflat intr-o imensă groapă, ţinea de
picioare un copil şi, folosindu-l ca o ghioagă, lovea cu el marginea de pământ a
gropii.
M-am gîndit
profund la imaginile reale care probabil mă influenţaseră şi mi-am amintit, în același timp, de
ţiganca care, folosindu-şi copilul, lovea cu el un ziarist englez, la
lovitura dată de domnul Băsescu, cu cîţiva ani în urmă, unui copil
şi în fine la apariţia recentă a preşedintelui suspendat cu un copil în brațe.
Nici
această ultimă imagine nu mi-a plăcut
pentru că domnul Băsescu părea prea fericit, poate uşor băut, iar copilul nu părea nici prea fericit și nici prea
încântat de îmbrațișarea președintelui.
Mi-am adus
aminte că în copilăria mea, pe când locuiam într-o mahala unde trăiau destui
bețivi, bărbați beţi întorcindu-se acasă, înainte de a-şi lovi soţiile, işi
îmbrăţişau progeniturile minore, iar bieţii copii, oripilaţi de mirosul pe care nu-l cunoșteau al
băuturii, se strâmbau încercând să scape din strânsoarea taților lor ori
începeau să plângă.
Ceea ce a făcut președintele suspendat este un fel de parafrazare, un fel de scuză (cine se scuză se acuză), a atitudinii sale pe care a avut-o în campania din 2004 când Traian Băsescu a lovit un copil la un miting din Ploiești.
Nu pot să-l
mai privesc pe domnul Băsescu nici măcar
în extrasele prezentate de Antena 3.
