Opera lui CONSTANTIN POPOVICI și expoziția la Muzeul Național de Artă al României

                                               

Două emerite cercetătoare, totdeauna cu rezultate de excepție în activitatea lor de muzeografi ai Cabinetului de grafică de la Muzeul Național, Doamnele Mariana Vida și Elena Olariu prezintă în Aripa Știrbei a Palatului Regal din București o însemnată parte a operei de grafician a sculptorului  CONSTANTIN POPOVICI.

Numele lui Constantin Popovici, autor al celor două capodopere ale sculpturii moderne românești – ICARUL TRIUMFĂTOR de la VIDRARU și portretul lui BACOVIA  de la Bacău – te îndeamnă să speri că o retrospectivă te va iniția în toate secretele artistului, și astfel trecutele și viitoarele opere vor intra cu toate șansele în conștiința publicului, se vor lumina.

Din păcate, muzeele noastre nu au forța profesională, managerială și materială pentru a se lansa în importante proiecte măcar despre marile glorii uitate ori necunoscute noilor generații, puținele  încercări  la Dalles din ultimii ani dovedindu-se eșecuri pentru artiști și public.

Deocamdată, expoziția consacrată lui Constantin Popovici ne prezintă, însoțită de un somptuos catalog ce cuprinde studiile atente și rafinate ale celor două cercetătoare,  numai lucrările de sculptor–grafician  semnate de artist dăruite muzeului  de văduva lui  și deschiderea aceasta a principalei instituții muzeistice de artă din țară este un semn important, căci se îndreaptă spre o operă însemnată, în cuprinsul ei practic necunoscută marelui public, dar mai ales pentru că expunerea demonstrează un  nivel profesional lesne comparabil cu cel al unor reputate muzee occidentale.

Mulți sculptori pornesc în arta lor de la o formă imaginată ori preluată din natură de care nu se pot despărți, pe care o descoperim în fiecare dintre operele lor și care uneori îl duc pe artist pe culmile gloriei. Alții pornesc de la un sentiment propriu, vechi sau nou, locatar al sufletului lor și forma aducătoare în lume se creează instantaneu ori adânc deliberat în funcție de acest impuls. Opera lui Constantin POPOVICI, indiferent că e piatră cioplită sau acuarelă, ne demonstrează ca artistul eminamente liber care poartă cu el povara unei gândiri diverse și mai ales profunde, dramatice, cu siguranță face parte din această stirpe de creator, de artist plastic.

Povara gândului, dramatic, tragic unește opera lui Constantin POPOVICI într-o multitudine unitară de grandioase semne plastice aparent diferite.

Acest drum, de la impuls la formă al fiecăreia dintre lucrările de grafică, savant panotate  -amintind de panotările pe care le dirija în muzeu Dan Hăulică atunci când  celebrul critic  accepta să lucreze în favoarea unei opere pe care o înțelegea și o iubea - le unește și le particularizează în același timp pentru că impulsul, gândul foarte personal, adevărul lui dramatic, aproape tragic, este esența lucrării și apare cu pregnanță.

L-am cunoscut pe Constantin  Popovici și i-am revăzut portretul în fiecare lucrare. Pentru mine aceasta este dovada de netăgăduit a unei sincerității copleșitoare și în cele din urmă, a valorii peste timp.

Mircea Barzuca