luni, 30 noiembrie 2015

„Tinerii frumoși” și cererile lor


                                                                     
        

           Presa băsistă a criticat strigătele „tinerilor frumoși” din Piața Universității și în continuare aruncă săgeți otrăvite în aceeași direcție.
       Protestele, câte au fost, erau cu totul întemeiate, iar un guvern responsabil - vom avea vreodată unul ? - ar trebui să își amintească zilnic de ele.
       Pentru că de data aceasta am lipsit din Piața Universității, nu știu dacă „tinerii frumoși” au menționat și două  posibile cereri absolut esențiale si anume :
-       Comportamentul iresponsabil al televiziunilor de știri și condițiile legale și morale pe care instituții private având ca obiect de activitate dreptul constituțional la cuvânt le exercită
-       Managementul cultural defectos pe care-l exercită din 1989 instituțiile de specialitate din Romania, de la mica bibliotecă sătească pănă la ministerul culturii, acesta din urmă în special fiind  doar o figurație.

       Triumful lui Băsescu

       Mulți dintre cei care au votat la referendum izgonirea domnului Băsescu din sfera politicii așteptau ca la sfârșitul mandatului prezidențial personajul să dispară din luminile rampei, purtând cu sine, în firească liniște, consecințele morale și legale ale faptelor grave cu iz penal ajunse de notorietate pentru opinia publică.
       Spre mirarea naivilor și dorința nestrămutată a orbilor din mizerabila sa suită, lucrurile nu s-au întâmplat așa.

     Domnul Basescu triumfă

-       Domnul Basescu are un partid  foarte vocal prin goarne din parlament, de la televiziuni ori din așa zisele elite intelectuale.
-       Justiția care i-a fost obedientă în timpul mandatului, dar și astăzi, în loc să instrumenteze în gravele acuzații aduse fostului președinte dansează o lambadă caraghioasă în speranța, întemeiată de altfel, că românii profund jigniți, ca întotdeauna, vor uita.
-       Domnul Băsescu, cu ajutorul unor mincinoși fără pic de rușine pentru lamentabilele lor contribuții ziaristice, apare în continuu la televiziuni, unde risipește populisme credibile pentru enoriașii care aleargă cu portofelele goale pe lângă raclele cu oseminte în speranța unui noroc sau poate a unui ghinion și care-l vor și vota, deja văzându-l prim-ministru.
       Recent, un nou succes al președintelui de tristă amintire: Campania armatei băsiste împotriva lui Arafat.
 
       Febra construcțiilor bisericești urâte și inutile, comportamentul aberant al unor clerici  ortodoxi i-a determinat pe „tinerii frumoși” să ceară bisericii ortodoxe române sa se întoarcă la Hristos acel adevărat, fiu al Lui Dumnezeu, pe care întreaga umanitate ar trebui să-l iubească și să-l urmeze, chiar dacă sunt mulți cei care-l socotesc autor al unei utopii minunate.
       Biserica creștină trebuia să poarte în lume chipul și sufletul lui Hristos, să determine schimbări în conștiința umanității. Această menire rămâne și astăzi o sarcină care-i justifică pe deplin existența.
       Ca să rămână în slujba Lui Hristos, biserica trebuie să țină seama, cum a făcut-o și El cu două milemii în urmă, de condițiile reale ale vieții omului căruia i se adresează, trebuie să se modernizeze în profunzime, căci ideile Lui Hristos nu au contravenit niciodată omului.
       Biserica ortodoxă trebuie să renunțe la aerul imperial moștenit de la prelații Sfintei Sofia și să devină umilă, iertătoare, săracă, slujitoare.
       Personal, nu cred că acest pas uriaș se va realiza. Poate doar sub conducerea unui  Papă ca Sfântul Francisc ori la întoarcerea printre noi a Mântuitorului, ceea ce este puțin probabil.
       Noul ministru al culturii, care nu va face nici el nicio ispravă, ar putea măcar să se implice în două chestiuni  punctuale.
       Incercarea de a dobândi pentru Romania manuscrisele muzicale ale lui Enescu  și informarea publică a românilor despre situația juridică a partiturilor enesciene
       Cumpărarea sculpturii Cumințenia Pămăntului ori vânzarea ei către un stat din Comunitatea europeană.
       Recent, adunarea de strânsură din Palatul Poporului a hotărât printr-un act populist, expresie a unui prost gust memorabil, crearea unei zile de sărbătoare cu numele sculptorului  francez de origine română, Brancuși. Dar cu celelalte genii ce se va întâmpla?
       Statul român nu a fost și nu este în stare cu toate relațiile sale amicale cu Europa și America să organizeze o adevărată retrospectivă a operei brâncușiene pentru a le deschide ochii românilor asupra operei ultimului mare revoluționar al sculpturii și a se isprăvi cu legenda pietroiului pus în butoiul cu varză acră.

       În schimb, Guvernul plagiatorului Ponta, în aplauzele culturnicilor care se văd călătorind pe bani buni în China, a dorit și sper că Dl. Cioloș nu-l va dezamăgi, - nu se poate  un așa afront - să facă concurență inegalabilului patrimoniu cultural chinez și vrea să trimită acolo, departe, o expoziție prolixă cu disparate lucrări din patrimoniul românesc a cărui soartă ar merita o nouă adevărată ieșire în stradă a „tinerilor frumoși”.

                                                               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu