Prietenii mei
m-au acuzat ca am păreri contradictorii despre emisiunile Antenei 3 și de aceea
am hotărât să dau unele explicații.
Părerile mele se
bazează pe ceea ce văd și aud de la televiziuni, dar și pe confruntarea informaților
cu „sintagma drepturile omului” și felul în care aceste drepturi sunt apărate sau
sacrificate prin legislația ordinară.
Textul de față va
fi, desigur, plin de greșeli, nu va avea o coerență, va fi o doar o înșirare de
idei, dar sper să fiu scuzat măcar de cei care mă cunosc bine și de aceia care
vor observa că încerc să fiu de bună
credință.
Domnul Băsescu, căruia
i s-a asociat cu succes domnul Ponta, dar și foarte multe dintre persoanele care
apar la televiziuni, au creat un stil de comunicare – BĂSISMUL (nu este vorba
acum de apărătorii fostului președinte,
majoritatea incorecți sau în eroare, ci de un limbaj de mahala, chiar
dacă nu întotdeauna de ușa cortului, asociat cu tonuri incompatibile cu
normalitatea, ba chiar și cu schimonosirea feței, care devine o modă – se
extinde, se complică, pătrunde chiar în vorbirea acelora care nu se războiesc
cu nimeni și desigur și în limbajul opozanților fostului locatar de la
Cotroceni.
Comunicarea
aceasta trebuie să dispară – CNA ar trebui să vegheze asupra acestui mod de
comunicare dacă și-ar face datoria până la capăt. Domnul președinte Iohannis
s-a referit odată, foarte succint, la această necesitate și îmi aduc aminte că
o fostă asistentă a ziaristului Răzvan Dumitrescu, acum mare făcătoare de emisiuni
la Romania TV, a sărit parcă înțepată de
gândacul Zika, să protesteze: „Vai...
Libertatea presei, săraca, e în pericol! Și scaunul meu, desigur...”
Si acum ce este
cu părerile mele contradictorii...
Șeful DNA, bun
jurist chiar în materie civilă, dovadă fiind afirmația de acum doi ani despre
cum trebuie să se facă executarea civilă în procesul Telepatia, a cerut public ca procesele penale să se judece rapid.
Legea nu o îndreptățea pe doamna Kovesi să facă public o asemenea afirmație, un
asemenea îndemn adresat Magistraturii de pe scaunul său important.
Colegii săi mai
vârstnici sau istoricii dreptului trebuie să-i amintească că însuși Ceaușescu,
pentru a obține celeritatea în procesele penale, a MODIFICAT LEGEA și abia după
aceea a vorbit public despre celeritate, obligând judecătorii să judece
procesele de avut obștesc în doar douăzeci de zile. O aberație care i-a chinuit pe
magistrați și a distorsionat justiția.
Opinia publică
nu știe ce infracțiune a săvârșit sau nu Domnul Voiculescu, în ciuda existenței
unei sentințe penale definitive, pentru că o judecătoare cu ochii răi – ochii,
oglinda sufletului – și părul vopsit à la Marilyn Monroe, nu i-a admis probe în
apărare, iar acum apar și alte
informații despre o discutabilă legătură a doamnei blonde cu o parte civilă introdusă
abuziv în proces. Nimeni nu a spulberat până acum această informație, ba chiar
pare să fie adevărată, dacă luăm în considerare că judecătoarea se amestecă și
în executarea sentinței pe care a pronunțat-o.
Nu am nimic cu
blondeleți, nici cu judecătoare foste bucătărese din anii 55 sau 60, dar mai
multă decență pe scaunul judecătorului ar fi o dovadă în plus de credibilitate.
Aflu ca rudele
Domnului Voiculescu sunt urmărite civil pentru presupuse prejudicii stabilite
de doamna judecătoare cea blondă, dar mă
întreb – au figurat aceste rude ca părți responsabile civilmente în procesul Telepatia? Unele surse spun că în acel
proces rudele Domnului Voiculescu nu au fost nici măcar citate. Astfel, care
este titlul definitiv îndreptat împotriva lor?
Vreau să
amintesc ca și pe vremea lui Ceaușescu se practica un fel de confiscare extinsă,
dar rudele erau invitate în proces, un fel de părți civilmente responsabile,
iar pe atunci regimul politic era de dictatură – despre drepturile omului se
vorbea în șoaptă, nu ca acum, când ne aflăm într-o democrație originală.
Poate cei care
vor citi acest text se vor întreba ce va face și cum se va comporta CSM în
aceste cazuri. Eu nu cred că această administrație sfătuitoare va încerca să-și
justifice competența. Viitoarea
constituție va trebui să renunțe la această administrație. Puterea
judecătorească va trebui să aibă în frunte Curtea Supremă de Justiție, iar procurorii
independenți ar trebui să funcționeze în subordinea Ministrului Justiței.
Antena 3 se
poate lăuda cu excelenți jurnaliști capabili să facă emisiuni foarte bune, chiar atunci când slujesc – din ce motive
oare? – minciuna sau impostura. Să fie
vorba doar despre nevoia de a proteja instituția de atacurile continue ale
mafiei care sapă la temelia țarii și pe care cele mai multe emisiuni o dezvăluie?
Am fost
partizanul Antenei 3 pentru campanile duse împotriva fostului pre,edinte, al
cărui comportament a fost o continuă jignire a poporului român.
Ca un popor cu o
istorie milenară, un popor eroic condus de principi și regi, unii adevărați
sfinți, să aibă în fruntea sa un personaj cu un comportament de centură, nu era
și nu este de admis, iar jurnaliștii ANTENEI 3 au înțeles, ca și cele șapte
milioane de votanți de la referendum, că scaunul de la COTROCENI trebuia să rămână
gol, ca apoi să fie restaurat, curățat, și în cele din urmă ocupat de
adevăratul său stăpân, regele Mihai I.
De asemenea, am fost
întotdeauna plăcut impresionat de cascada dezvăluirilor marilor hoții
confirmate ulterior de DNA.
Am părăsit cu tristețe Antena 3 din momentul interviului
domnului Gâdea cu domnul Crin Antonescu. Comportamentul jurnalistului a fost
mizerabil și tot astfel poate fi calificată susținerea PSD și a Domnului Ponta care
a continuat și în timpul alegerilor prezidențiale, ajungând astfel
insuportabilă pentru mine, ca spectator cât
de cât atent.
Sper că
telespectatorii Antenei își amintesc momentul interviului cu domnul Antonescu
și poate rețin că și doamna Gâdea, mama jurnalistului, a fost nemulțumită de
prestația fiului. Am reținut acest fapt care probabil a trecut neobservat pentru
mulți din comportarea domnului Gâdea, care și-a schimbat expresia și pe un ton abia
șoptit, a luat cunoștință de observația mamei sale.
Spuneam că Antena
3 a greșit poate din nevoia de a avea un sprijin în lupta cu mafia care s-a
organizat în jurul domnului Băsescu. În acest caz, a făcut o mare greșeală.
Sprijin a avut și are de la spectatorii realmente năuciți, ca și mine e altfel,
de dezvălirile hoțiilor uriașe ale mafioților de jos și de sus pe care numai un
proces gen Nuremberg i-ar stârpi, în timp ce domnul Ponta, care fără să
trezească suspiciuni, ar fi putut printr-un singur gest să rezolve chestiunea
de acum, a evacuării, a preferat dansul de Lambadă pe ecrane și peste tot unde
i-a fost văzut chipul.
Ciudat personaj
este acest domn Ponta. Domnia sa nu poate fi înțeles decât împreună la bine și la rău cu mentorul său, domnul
Năstase Adrian. Există de multă vreme în literatură astfel de cupluri. Unul de care îmi amintesc
acum este descris de Molière în celebra sa piesă Tartuffe, jucată la Teatrul
Național de marii actori, dispăruți acum, Ion Finteșteanu și Cozma Brașoveanu
(autorul sugerase că Tartuffe avea un slujitor tânăr care își copia maestrul,
iar regizorul spectacolului de la Național a preluat ideea autorului și, cu
ajutorul lui Cozma Brașoveanu, a adus pe scenă un personaj memorabil, un fel de
șobolan care pășea pe urmele stăpânului său, perfecționând răutatea și meschinăria
acestuia.)
Să revin la
informațiile zilei legate de poveștile Antenei 3
După pronunțarea
sentinței de confiscare a averii Domnului Voiculescu, Antena 3, care pretinde
că a avut un contract de închiriere pentru sediul său, pe baza sfaturilor
autorizate date de juriști respectabili (aflăm acum că despre drepturile
Antenei de a rămâne în imobil s-a pronunțat chiar șeful DNA sau o instanță care
a vorbit despre preemțiuni), ca un
locatar de bună credință, a început să-și caute noul proprietar scriind
diferitelor organe cu bănuite competențe în materie peste douăzeci de scrisori,
dintre care una chiar ultimului ministru al finanțelor, pe care nu încetase să
îl critice, denaturându-i afirmațiile despre munca pe doi lei în alte țări.
Episodul
scrisorilor s-a finalizat prin somația de evacuare care a declanșat
manifestările publice ale prietenilor și dușmanilor Antenei 3 din ultimele
zile. Una dintre aceste manifestări a fost invitația primului-ministru, domnul
Cioloș, în Parlament, pentru a da socoteală Senatului despre comportamentul
celor care emiseseră somația de evacuare.
Domnul Cioloș,
care stă rău cu pregătirea juridică, fapt demonstrat și de vechiul său act de
constituire de parte civilă a Ministerului Agriculturii în procesul Telepatia, s-a prezentat singur, fără să
consulte pe cineva, în cușca leilor patronată de șeful Senatului, de multă
vreme protejat pentru afirmațiile sale mai mult decât ciudate de către Antena
3. Domnul Cioloș a ieșit învins din această confruntare și multora dintre
susținătorii săi le-a părut foarte rău. Domnul Cioloș, care este un horticultor
de excepție, și astfel s-a putut descurca excelent la Comisia Europeană,
trebuie să înțeleagă că activitatea Primului Ministru este prin excelență
juridică și că, fără cunoașterea legilor, poate rămâne la cheremul unor
sfătuitori de ocazie.
După întâlnirea
fanilor Antenei 3 din Piața Constituției, domnul Gâdea și colaboratorii săi au
anunțat că li s-a comunicat din partea Guvernului că averea domnului
Voiculescu, sediul Antenei 3, va fi scos la licitație.
A fost sau nu
povestea despre sediul Antenei 3 un act politic de subminare a dreptului la informare
plenară a cetățeanului? Faptul că șeful DNA-ului a renunțat recent la sfaturile
sale televizate oferite Antenei 3 despre posibile drepturi de a folosi în
continuare sediul actual, declarând și reclamând CSM că vorbele sale au fost
distorsionate, mă determină să cred afirmația publică ce s-a făcut despre un
atac perfid la dreptul de informare al cetățeanului, de fapt un atac la
Constituție, care s-a încercat și se încearcă de către forțe insuficient
identificate.
Nu vreau sa
termin această corespondență cu prietenii mei fără a aminti despre gestul
admirabil al domnului președinte Klaus Iohannis, care, cu dezinvoltura unui
președinte de tip occidental, s-a pronunțat public în legătură cu problemele de
locațiune ale Antenei 3.
Felicitari! Concluzia este: statul de drept nu este stat de drept.
RăspundețiȘtergere