Probă în procesul pentru judecarea autorităților dictaturii în România

                                                                 

       Dragi prieteni,

      Vreau să știți urmatoarele : Sâmbată 14 ianuarie 2012, când am plecat la miting, în Piața Rosetti era liniște.  In fața Teatrului Național era lume puțină, dar începuse adunarea. Publicul era compus din persoane foarte serioase, cele mai multe de vârste medii și cu gânduri clare. Instalarea efectivă a puterii dictatoriale în România, de către o serie de indivizi ca Traian Basescu, Emil Boc, Elena Udrea, Roberta Alma Anastase, Raluca Turcan și alții, a făcut obiectul discuțiilor între cei care veniseră să ceară reinstaurarea democrației, fapt comentat de altfel și de către o serie de ziare, postări pe Internet (FaceBook) precum și unele televiziuni din țară.

     După cca o oră, m-am întors acasă deoarece eram foarte răcit și frigul de afară îmi producea o stare de rău. Pe drumul de întoarcere, am văzut că  în Piața Rosetti, fuseseră deja parcate camioane mari, din cele ce transportă ostași ori pușcăriași, închise, mari și foarte multe. Prezența acestora mi-a adus aminte de tancurile și mitralierele aflate în aceiași zonă în '89 însă  numai culoarea era alta. Camioanele erau gris și nu verzi ca altădată. Revoltat, căci imediat am bănuit că se va întâmpla ceva neplăcut, m-am adresat  celor doi jandarmi care fumau lângă un camion întrebându-i : Va fi război ? la care aceștia m-au privit bănuitor dar n-au zis nimic. Mi-am continuat apoi drumul până acasă. Peste un ceas însă, după ce mai m-am încălzit, m-am reîntors la miting deoarece n-am putut sta acasă având în minte ideia că prezența mea acolo ca și a altora era necesară. Ieșind în stradă am observat că  echipajele jandarmeriei se înmulțiseră iar în atmosfera de acolo se simțea prezența unui pericol.

     Deși răcit, am rămas la miting până în jurul orei 19 :30 când nemaiputând rezista frigului și a temperaturii mele care începuse să crescă m-am întors acasă, urmărind însă la televizor ceea ce se petrecea pe străzile înțesate de manifestanți.

     In timpul demonstrației, atât eu cât și ceilalți participanți aveam o senzație de claustrare deoarece actuala dictatură când acordă autorizație de miting lasă oamenii să protesteze înghesuindu-i într-un spație definit, de regulă foarte restrâns, înconjurat de bariere și de o mulțime de jandarmi înarmați până în dinți. Această senzație am simțit-o de fiecare data când am participat la manifestații de acest gen fapt pentru care acum oamenii s-au hotărât să înlăture aceste obstacole și să se îndrepte spre Administrația Prezidențială de la Cotroceni unde s-a cuibărit în lux dictatura luminată, devenită odioasă, sub conducerea actualului președinte Traian Băsescu și a celorlalți foști președinți ai României devenită în prezent sclava acestor impostori lumpenproletari, foști servitori la grajdurile lui Nicolae Ceaușescu.

     In acest context, piața din fața Teatrului National a fost ocupată de manifestanți. Era un gest simbolic, căci oamenii au înconjurat crucea pusă acolo de un artist. O doamnă pe care o întălnesc adesea la mitinguri, mi-a spus că psihic triește  starea  din timpul  zilelor lui '89 din Piața Universității de acum 22 de ani. Ocuparea pieții a fost pașnică și fără să deranjeze circulația, de altfel foarte slabă la aceea oră și fiind o zi nelucrătoare aproape că era inexistentă în timp ce jandarmii care se aflau la fața locului au permis acesul fără să se împotrivească.

     Publicul care știa că mitingul nu poate fi decât un început al unor manifestări de stradă cu rezultatele scontate,  trăia o metaforă a succestului viitor.  Spre Piata Romană drumul era total liber iar pe B-dul Elisabeta s-a circulat foarte bine. Cu un ocol mic, oricine sau orice vehicul putea circula fără probleme, ceea ce practic s-a și întâmplat și spre bucuria noastră, toate vehicolele care treceau pe acolo clacsonau în spirit de solidaritate cu manifestanții în timp ce jandarmii erau apatici și sunt convins că nu ar fi făcut nimic dacă n-ar fi primit ordin de la conducerea lor superioară să intre în acțiune. Un tânăr jandarm obraznic a încercat să oprească un om cu dizabilități fizice ce dorea să se alăture grupului de manifestanți împingându-l cu brutalitate astfel că acesta s-a dezechilibrat și a căzut rănindu-se la un picior. La apariția mașinilor aparținând Televiziunii Române, mulțimea a început să-i huiduiască deoarece această televiziune face jocul actualei puteri deși ea se hrăneste din banii contribuabililor percepuți automat fără însă să prezinte emisiuni care să satisfacă gustul și nevoile populației.

     Ca și în '89, puterea pregătise atacul împotriva manifestanților pentru orele târzii ale nopții, fapt ceea ce s-a și întâmplat. Am asistat la un spectacol macabru, transmis în direct de televiziunea Antena 3, când oamenii au fost brutalizați, bătuți și înghesuiți în dube de infractori după care au fost transportați încătușați la diverse secții de poliție unde a continuat bătaia începută în piață. Am asistat în direct, la televiziune, la maltratarea unei femei cu un copil mic în brațe care urla de durere în timp ce copilul ei plăngea în hohote și numai pentru faptul că soțul ei cu care fusese în piață s-a alăturat mainifestanților. Nu mai vorbesc de amenzile enorme date de poliție unui mare număr de manifestanți cât și unor cetățeni care s-au aflat din întâmplare în piață, fără să fi participat la manifestație. Față de modul cum autoritățile actuale înțeleg să satisfacă revendicările cerute de toți manifestanții din întreaga țară, mă angajez să particip și să fiu solidar cu manifestanții din Piața Universității până când acest guvern va cădea împreună cu  așa-zisul președinte Traian Băsescu.

     Această declarație pe care o dau, doresc să constitue o probă și să facă parte din dosarul de acuzare a autorităților care au procedat la maltratarea mulțimii ce se adunaseră să protesteze calm împotriva actualei dictaturi.