O prietenă m-a întrebat retoric : Pe cine să votez ?

Zilele acestea povestea Ponta - Geoană a stârnit multe discuții în rândul concetățenilor noștrii. O prietenă  mi-a transmis o scrisoare, printr-un e-mail,  cu titlul : PE CINE SĂ VOTEZ ?  pe care, la rugămintea mea, mi-a permis să o postez pe acest blog. Scrisoarea  este cuprinsă în textul următor :

        « Inainte de  decembrie 1989, românii nu știau ce  trebue să fie un partid politic pentru că asistau la dominația unui grup uriaș, în slujba dictatorului, cu sarcina de a umple verigile administrației cu ființe înregimentate.

         De peste douăzeci de ani, de când s-au înființat noile partide românești moștenitoare prin indivizi ale vechilor mentalități, demonstrează tot mai pregnant aroganța vechii dictaturii,   închipuindu-și că Dumnezeu le-a pus mâna pe cap, că sunt stapâni de drept și că poporul le datorează recunoștință, plecăciuni.

           O mentalitate care a molipsit și partidele istorice pentru că vechii luptători au fost  fizic ori spiritual anihilați de cohortele rămase fără stăpân ale vechiului partid comunist.

           Este destul să privești această nouă nomenclatură, să le vezi chipurile, straturile groase de grăsime, să le auzi agramatizmele, să le observi incompetența,  ca ulterior să le afli  și apartenența la vechea securitate,  la  grupurile informatorilor organizați ori amatori.

           Un fost ministru, în perioada în care împreună cu soția sa, comitea infracțiuni (cu bani comunitari), la interpelarea liniștită a unui  unui cetățean  pașnic, care-i reproșa ceva, l-a repezit și pe ton imperativ  l-a admonestat : « VEZI CA VORBESTI CU UN MINISTRU ! » Dar cum vorbește d-l Băsescu ?  și mai ales ce spune, ce prefăcătorie de manichiureză, recent calificată, demonstrează d-na Udrea ?

           Aroganță, tipică pentru slugile de la grajdurile dictaturii Ceaușescu a făcut posibilă lipsa de scrupule, triumful incapacității, inculturii, imensa corupție, comportamente deșențate  și, din nefericire, românii  tac și umblă doar după moaște  bucuroși că au dobândit, în fine, măcar acest drept acum când mentor acceptat este d-l Dan Ilie Ciobotea, patriarhul Daniel  al României.

          Aceste partide,  s-au perindat la conducere țării  din vina noastră, căci observându-le mizeria, oamenii au votat  fără să fie atenți la candidați, ci numai cu gândul că răul imens prezent s-ar putea permanetiza și că el ar trebui anihilat oricum , de oricine și oricând.

        Crezul momentului, așa cum se vede el în tramvaie, la piață, la ușa bisericii, este că răul actual devine fără măsură, că trioul Băsescu-Udrea-Boc este  purtătorul apocalipsei  și oamenii se uită disperați, în lipsa unor repere serioase, la grupările ce nu au fost recent în fruntea bucatelor care, eventual, ar pune capăt tragediei, fără să se gândească, la trecutul acestora, la   baronii mai mici ori mai mari, dar la fel de nocivi care stau  ca răpitoarele în spatele purtătorilor de stindard, mai ales cînd aceștia din urmă au o imagine de mult terfelită pe care nu se sfiesc  să ne-o  amintească, defilând pe la televiziuni, scriind cărți  ipocrite, cerându-le măcar o minimă protecție, acele drepturi ciuntite pe care chiar dictatura Ceaușescu le asigura salarii minime, pensiile pentru care au contribuit o viață,  prețuri normale, etc.  

        Prevăzători, aroganții au scos la iveală  și o serie de tineri pe care i-au cocoțat în posturi înalte cu scopul de a creia agitație, bazându-se pe cunoscuta curtoazie a românului pașnic, gata să-i creadă, uitând  zicala « ce naște din pisică, șoareci mănâncă  ».

         Este cazul  de pildă  al d-lui Ponta. Ce ne-a arătat acest domn ? Că a fost un timp scurt procuror în regimul actual unde procurorii se bucură de o reputație pe care numai legea o numeste neștirbită, că nu a instrumentat nici-un proces ce ne-ar fi putut aduce aminte de lupta  italienilor contra mafiei sau că măcar  n-a scris o carte copiată după vechi manuale, că a ieșit la rampă de sub pulpana d-lui Năstase pe care acesta l-a numit « Micul Titulescu » ( știe d-l Năstase povestea lui Dinu Păturică ? ) deși înainte nu ocupase în partid decât posturi mărunte de care nimeni nici n-a auzit și, dintr-odată, în urma laudelor mentorului său,  a ajuns în postul de șef al PSD-lui, strecurându-se printre dinozauri, atunci când aceștia încercau cu prietenii lor ocazionali să-și marcheze locul.

           După un model vechi, acela în care grupul Anei Pauker a fost exclus, d-l Ponta, în alianță cu socrul său Ilie Sârbu a început cu d-l Geoană să-și lichideze antipaticii, dușmanii ori pe cei cu un limbaj mai articulat.

          Fără un motiv serios,  poate  una din  insultele ce se rostesc seară de seară  la unele televiziuni, într-o stare de ofensivă nervoasă și chiar cu un tupeu ce se uzează  deobicei în șantaje, pentru că domneau incertitudini cu privire la motivele supărării lui Ponta, într-o emisiune de televiziune a unui tânăr tânjind după spectacole cu domnișoara Oana Zăvoranu ori d-na Andreia Marin, a fost invitată o cunoscută minte de torționar care a imaginat fel de fel de culpe, nici una morală ori penală, în sarcina d-lui Geoană pentru a acoperi, chipurile, absența publică a unor motive reale.
           D-l Ponta, jucând poate ultima sa carte, a cerut excluderea din PSD a senatorului Mircea Geoană și a amenințat partidul cu demisia sa, în cazul unui refuz.

            Greii din partid s-au speriat, n-au acceptat sfatul d-lui Iliescu experimentat peste măsură, gândindu-se sigur la marea degringoladă ce s-ar fi putut creia prin demisia acestuia, acum la  aproape un an înaintea alegerilor și, fără nicio analiză mai aprofundată, au votat excluderea lui Geoană.

              D-l Ponta, a fost desigur ajutat să triumfe de către tânarul senator Dan Sova, abonat la televiziuni care, cu un aer de novice preluat de la mama sa vitregă, a învățat de la ea cum să  trântească pe masa avocaților geanta cu coduri ca să impresioneze instanța și pe cei tip gură cască. De asemenea, Ponta a mai fost ajutat și de d-l senator Titus Corlațean care a îmbrăcat repede o haină nepotrivită de tribun, visându-se președinte al Senatului după doar câteva diatribe televizate la adresa actualei puteri, dar și de alți tineri, fără meserii practicate, care apar pe la televiziuni, mimând niște  zâmbete atotștiutoare.

           Ce fel de prim-ministru ar fi acest domn (Ponta) ieșit de sub pulpana mentorului său, d-l Năstase, trădând apucături dictatoriale, fără experență de manager, cu studii bănuite de drept, recomandat călduros doar de socrul său Ilie Sârbu, pe care un politician ca d-l Iliescu precis îl va părasi, sunt semne clare de pregătire a unei urișe manevre politice care ar conduce la continuarea asupririi populatiei și respectiv la pauperizarea și mai mare a acesteia.

           Pe de altă parte, se pune fireasca întrebare : ce se va întâmpla cu liberalii ?  cu d-l Crin Antonescu ? care în acest context nu este sigur că va mai ajunge președinte   la un an după ce PSD-ul va ocupa guvernul și chiar dacă va ajunge, cum va putea el exista când în cap i se vor arunca toate  ghiulelele ce acum  doar alunecă  pe lângă  actualul președinte  și pe care PSD-iștii  învață cu sârg să le mânuiască.

           Semne televizate ne arată că PSD-iștii se gândesc  la  un posibil divorț cu liberalii din timpul când încă nu purtaseră pirostriile ».

        Nu stiu pe cine să votez, îmi spunea  prietena mea. Mi-ar place domnul Putin, spunea tot ea. Domnia sa, cel puțin luptă și cu animalele sălbatece.

O diaporamă realizată în memoria Margaretei Sterian

     Domnul Panait Munteanu, informatician și romancier de origină română stabilit în Canada, admirator al operelor artistice ale pictoriței Margareta Sterian, a adunat de pe Internet o serie de imagini ale unor picturi și cărți realizate de artistă și a compus o diaporamă pe care v-o prezint spre vizionare cu acordul Domniei sale.

Dați clic pe adresa de mai jos :

http://www.kizoa.fr/diaporama/d2053821kP119793679o2/margareta-sterian

Un valoros portret realizat de pictorița Mrgareta Sterian s-a pierdut

In perioada debutului avangardist al pictoriței Margareta Sterian, aceasta a realizat un portret al prietenei sale, artista FLORIA CAPSALI care a fost una dintre cele mai mari și importante dansatoare ale tuturor timpurilor de la noi.

Din păcate, această operă de artă s-a pierdut, în timp și nu s-a mai reușit a fi redescoperită. După lungi și infructuase căutări a originalului acestei picturi, am găsit  o fotocopie a acestei lucrări însă era într-un grad avansat de deteriorare, fapt pentru care am procedat la restaurarea acesteia și acum v-o prezint spre vizionare.

                                        
Câteva date despre această mare dansatoare :

Floria Capsali s-a născut la 25 februarie 1900 în Bitolia (Macedonia). In anul 1913 se stabilește împreună cu părinții săi la București unde urmează cursurile Școlii Centrale de fete după care se înscrie la Academia de Teatru din București. După absolvire, urmează cursurile Conservatorului – clasa de dans. Nu mult timp după aceea, pleacă la Paris unde se înscrie la Universitatea Sorbona – Facultatea de Istoria Artelor iar în paralel studiază baletul cu maeștrii Enrico Checchetti și apoi cu Nicolas Legat.

După nouă ani, revine în țară unde își consacră timpul în realizarea unor fastuase recitaluri de balet, de creație proprie, prezentate pe cele mai mari scene ale țării precum și în străinătate.

In anul 1927, deschide o Școală particulară de dans unde s-au format o parte din marii noștrii balerini.

Din 1938, Floria Capsali a fost maestră de balet la Opera Națională București unde a reorganizat trupa, mărind numărul soliștilor și formând un grup de asistenți pe care-i coordona direct. Ea a fost o perioadă și directoarea Operei Române, după care a activat la Ansambvlul artistic « Rapsodia Română ». A organizat Liceul de Coregrafie din București, unde s-au format și continuă să se formeze, generații întregi de dansatori.

In 1998, printr-un ordin al ministrului Andrei Marga, Liceul de Coregrafie din Bucuresti și-a schimbat denumirea în Liceul de Coregrafie « Floria Capsali ».

Floria Capsali a fost şi rămâne una din marile personalităţi ale culturii noastre, o rafinată, elegantă şi cultă prezenţă pe scena dansului românesc, teoreticiană şi practicantă de excepţie, creatoare de şcoli, studii şi valori, creatoare de artişti-dansatori ce au cucerit la rândul lor întreaga lume.

Moare la 29 iunie 1982 în București.

                                

Dacă cineva dintre cititorii acestui blog are cunoștiință de existența acestei picturi vă rog să-mi transmite-ți un mesaj pe adresa mea de internet : barzuca@hotmail.com

Margareta Sterian despre Regii României

     Imediat după revoluția din decembrie 1989, Margareta Sterian a acordat un interviu ziaristei Marina Preutu de la cotidianul « Adevărul » în legătură cu regii României.

     Iată ce spunea ea atunci :

      « I-am cunoscut într-adevăr pe unii din regii României. Pe bătrânul rege Carol I atunci când, elevă fiind, am fost invitată împreuna cu colegile mele de la Școala Germană să îi cântăm cântece vechi germane, cu ocazia unei sărbatori.

                               

Era un bătrânel cu ochii extrem de vii și inteligenți. E ciudat, nu ? Privirea nu mai strălucește la bătrânețe căci ochii îmbătrânesc primii. Ne-a mângâiat pe cap și ne-a dăruit câte o cutie de bomboane. Ambalajul l-am păstrat mult timp, până la al Doilea Război Mondial ».

     « Regina Maria a fost invitată și a onorat una dintre expozițiile avangardei. S-a fotografiat cu noi, cu Milița, cu mine, cu Marcel Iancu, cu Vasile Popescu. M-a invitat la Peleș pentru o traducere. Ne-a întâmpinat pe mine și pe Dusza  Czara într-o minunată rochie gris de tafta, cu doi câini superbi în capul unei scări. Era minunată. A fost o mare româncă și o mare regină. Era rănită de comportamentul fiilor ei și referindu-se la fenomenele politice ale acelor ani a pronunțat cuvântul  « monștri ». Conversația s-a purtat în engleză dar nu a fost prea vioaie. Eram puțin timorată, iar câinii,  prea răsfățați, păreau copii ale domnului Goe ».

                        

    « La moartea ei,  Regele Carol al II-lea  și Principele Nicolae  urmau  îndurerați, cu batiste la ochi, cortegiul funerar al mamei lor dar românii știau ca ei nu erau departe de suferințele marii regine ».

      « Carol al II-lea  a venit și el în ținută militară, intr-una din expozițiile noastre. Ținuta lui,  mi se părea anacronică ca și povestea de dragoste cu d-na Lupescu. Această poveste l-a pierdut ». 

                                       

                

    «  Comportamentul Regelui Carol al II-lea  față de fiul său și de frumoasa prințesă  Elena de  Grecia le-au atras acestora o imensă simpatie din partea poporului ».

         

                                                        

                     

    « Regele Mihai era foarte iubit când s-a urcat a doua oară pe tronul României. Avea aceiași vârstă ca revoluționarii tineri martiri din zilele noastre și s-a comportat la fel de eroic ca și ei în perioada  atât de tulbure între 1944-1947 ».

     « Poporul român are încă nevoie de acest rege care de la început a demonstrat legătura lui indestructibilă cu acest pământ românesc » .

Un text pentru cei ce nu mă cunosc

                        De vorbă cu Domnul MIRCEA BARZUCA
       Interviu realizat de d-na Rodica Tache - redactor la revista « Analele Buzăului »

                                    
             D-l Mircea Barzuca este o personalitate bine cunoscută în lumea artelor plastice românești pentru pictura sa, artă în care profesează de mulți ani, pentru contribuțiile sale jurnalistice, pentru expozițiile de anvergură  realizate ca muzeograf la Muzeul de Artă din București, pentru creația premiilor « Margareta Sterian »  decernate anual  muzeografilor emeriți dar și pentru interesul pe care-l acordă Muzeului din Buzău și  Liceului de  Muzică și  Artă Plastică din aceiași localitate.

              -  D-le Mircea Barzuca sunteți un prieten al nostru al  buzoienilor ?

              -  Pot  fi oare considerat prieten al orașului ? La Buzău s-a născut, la sfârșitul secolului XIX marea artistă, pictoriță și  scriitoare Margareta Sterian, profesor iubit și prieten, personalitate de primă mărime a artelor românești care mi-a insuflat  atașament pentru acest oraș scriind despre el, în cartea « Castelul de Apă » al cărui personaj principal este crângul, povestindu-mi imagini  ale vieții buzoiene de la începutul secolului XX pe care nu le-a uitat niciodată și care i-au influențat și opera de pictor. Copil fiind, a cunoscut târgurile dar și spectacole cu dive celebre, iar ca tânară a fost impresionată de viața economică a orașului cu magazine ce rivalizau cu ale Vienei și de calitatea elitelor culturale.

              -  Atașamentul dvs față de oraș și instituțiile sale s-a manifestat și în alt mod ?

             -  Prețuiesc artiștii plastici din Buzău pentru operele lor moderne dar insuficient cunoscute și iubite în special de cei ce ar trebui să  le cumpere și să se mândrească cu ele, prețuesc muzeul - primul muzeu de artă decorativa din țară - și sper că autoritățile dar și persoanele înstărite din oraș se vor gândi mai mult la achiziții dar și la o organizare modernă în pas cu marile  cuceriri  muzeografice din Europa , prețuiesc  liceul de artă aproape o universitate de profil , un laborator de creație impresionant.

Liceul de Muzică și Artă Plastică « Margareta Sterian » - Buzău

                                 

              -  Darurile dvs făcute orașului sunt o dovadă  a prețuirii de care vorbiți.

              -  Margareta Sterian l-a cunoscut pe Vasile Voiculescu, marele poet născut în acest oraș, a tradus din poezia lui în englezește - celebrele sonete - și atunci am hotărât să daruiesc  Bibliotecii Municipale din Buzău o serie de portrete realizate de  Margareta Sterian și de mine care chiar dacă nu-i plac directorului sunt o valoare indiscutabilă pe care alte instituții le-ar dori neîntărziat. Am dăruit muzeului  tapiseriile realizate de Margareta Sterian, lucrări de avangardă prețuite la timpul lor la Paris unde au fost expuse, după ce în  țară critica proletcultistă le trecuse sub tăcere. Incerc să mă interesez de soarta liceului de artă care poartă numele Margaretei Sterian la propunerea unor înalte personalități, etc.

Margareta Sterian (1897-1992)

                                

             -  Ați expus pictură la  Buzău ?

             -  Cu foarte mulți ani in urmă, aproape de debutul meu,  am expus pictură în muzeu și am vizitat împrejurimile orașului pe care le-am găsit mirifice. Pe vremea aceia sediul  muzeului era în Palatul Primăriei din centrul orasului. Inițiatorii instituției i-au fixat sediul acolo  deoarece își închipuiau un alt destin al muzeului bazându-se pe tradițiile culturale ale urbei și imprejurimilor, pe comorile din adâncuri, pe o posibilă soartă turistică, dar și pe interesul pentru artă al elitei orașenești. Sper ca după restaurarea actualului sediu și cu  noua conducere, muzeul să devină ceea ce au vrut întemeietorii comuniști dar patrioți.

               -  Cum poate muzeul și instituțiile culturale să obțină rezultatele la care iată,  chiar dvs visați ?

            - Este necesară o implicare serioasă a factorilor politici și administrativi din oraș. Una este să vii la vernisajul unei expoziții în treacăt și alta este implicarea în viața și activitatea muzeului, să vezi ce are de făcut și să-l ajuți, știut fiind ca la noi cuvântul cultură nu  apare în nicun discurs și că foarte mulți dintre politicieni nu se gîndesc decât la  interesul lor imediat. Din fericire chiar eu am întîlnit funcționari de prim rang în județe care se implica în viața instituțiilor culturale, în proectele lor.

             -  Se stie din presă că urmariți să daruiți intreaga colecție a  Margaretei Sterian, colecție a cărei valoare și cuprindere este cunoscută statului. V-ați gîndit vreodată la Buzau? Desigur că  muzeul  va este recunoscator pentru tapiseile dăruite.

             -  Hotarîrea mea de a dărui statului opera Margaretei Steian - operă de primă mărime - un muzeu adevarat - este indiscutabilă dar aștept o propunere demnă de această colecție din partea autorităților competente. Colecția are nevoie de un sediu permanent, o casă  încăpătoare unde să funcționeze un centru cultural independent. Autoritățile  din Buzau au primit colecția d-lui Bucur Chiriac care nu mi se pare ca a fost expusă până acum, în condiții normale, deși are valoarea unui muzeu de artă contemporană. Eu cred ca autoritățile  din muzee se vor gândi, cu timpul la opera Margaretei Sterian, dar sper să nu fie prea târziu.
              -  Care este după dumneavoastră principalul merit al acestei opere a Margaretei Sterian ce în muzeul nostru se bucură de o înaltă prețuire ?

             -  Este greu să abordez un răspuns, aici într-o frază. S-au scris cărți, albume care abordează problema cu mare seriozitate și discernământ. In primul rând, este omul care a creiat această operă, o personalitate nepereche care se ascunde  cu timiditate în paginile cărților de poezie, proză și traduceri pe care le-a realizat și apoi, este universul de imagini  pictate și scrise, un univers de o indiscutabilă originalitate, un Eden pe care omul îl iubește și locuiește, în care dramele aproape lipsesc, ce stă cu brio alături de cele creiate de marile genii ale culturii plastice și poetice românești. A fost și a rămas până la sfârșitul vieți un artist de avangardă și acest fapt a dat operei sale o prospețime continuă. O operă încă inuficient cunoscută, aflată acum în plină afirmare datorită cărților ce s-au scris despre ea, dar mai ales expoziților retrospective realizate de muzee în ultimii douăzeci de ani.

              -  Dumneavoastră expuneți împreuna cu artiști importanți, trăiți în freamătul palid, dar existent al vieții culturale. Cum vedeți viitorul artelor plastice în România ?

              -  Nu e ușor de răspuns. Voi da câteva exemple. François Mitterand  a scos din Louvre, Ministerul de Finanțe.  Astazi Louvrul este o uriașe fabrică de cultură, dar și de bani. Pompidou a creiat Beaubourgul, cel mai important așezamânt al artei moderne din Europa,  unde se perindă anual milioane de oameni. Pretutindeni în Franța, de pildă, se înființează ori se renovează muzee și exemplele se pot înmulți. La noi, se vorbește despre turism dar nimeni nu se gândește ca acestor oameni, turiștii, trebue sa li se arate roadele civilizației românești în forme moderne, elegante, care să-i atragă. In fruntea instituțiilor de vârf sunt necesari oameni care să  înteleagă rostul moral, instituțional, dar și economic al culturii, trebuie renunțat la vechile conduceri anchilozate, cu tupeu de dictatori. Guvernul, președintele trebue să gîndească și un proiect pentru cultură paralel cu altele pentru drumuri, locuri de muncă, etc.

             -  Dar muzeele noastre ?

            -  Se sbat din răsputeri, nu au susținere materială, nu au public căci lipsește educația plastică din scoală și oamenii se trezesc maturi fară să fi vizitat o expoziție, să fi admirat un tablou. Educația în zona artelor plastice dă rezultate exceptionale - acest fapt a fost reunoscut teoretic, chiar în anii dictaturii - omul devine mai blând, mai elegant, mai atent la nuanțe dar pentru aceasta este necesară o muncă sisifică, făcută cu dragoste.

Lalele și lăcrămioare (1933)

                                     

                                          

Consiliul Superior al Magistraturii în opinia Televiziunii Nationale și a președintelui Băsescu

                                      

        Atacurile continue ale Președintelui și Guvernului  împotriva justiției sunt urmate cu regularitate de centrele de putere ale dictaturii noastre din instituțiile statului. Un astfel de  centru este postul național Televiziunea Romană.

        Un exemplu elocvent  în acest sens, este emisiunea de televiziune « Prim Plan » de la TVR 1, difuzată în fiecare luni de la ora 21, emisiune care în momentul difuzarii era condusă de o tânără realizatoare având ca  invitat pe un domn care este in permanență prezent la această emisiune.
         Voi încerca să vă descriu cum s-a desfășurat acestă emisiune.

        Cei doi angajați ai instituției , doamna respectivă, visând să interpreteze  un rol de femeie comisar din piesele de teatru sovietice ce se jucau la noi în anii 50-60, își pregatește chipul astfel încât să  semene cu o posibilă Ana Pauker și   invitatul emisiunii, un domn  cu un profil ce merită a fi studiat de antropologi ce apărea pe la ziare și televiziuni  și despre care  se poate spune  că își schimbă mai repede  ideile decat  șosetele, au atacat în forță pe judecătorul Nicolae Horțius Dumbravă, președintele în exercițiu al Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.), un tip tânar cu  o expresie de  student premiant, care după ce a tocit caietele de notițe și a obținut note maxime, nu știe ce să facă acum cu învațăturile, greu dobîndite, atunci când câini de pază ai orânduirii  - așa numea marxismul sovietic presa de partid, cealaltă nu exista - îl atacară în mod virulent  în legătură cu slujba pe care acesta este obligat să o gestioneze.

                                                              

        Se discuta printre altele, cu vorbe otrăvitoare, eterna problemă a tergiversării judecății dosarelor penale de catre instanțe, vorbe  care prind, destul de des, publicul larg neînțelegător al mecanismelor justitiei, toate organizate pe principii democratice, din care cel mai puternic este dreptul de apărare cu care justiția este continuu atacată pentru discreditare și supunere.
      Oamenii televiziunii, pe un ton pe care-l bănuiți din prezentarea  de mai sus a celor doi, cu scopul evident  de a arunca lături în capul instantelor judiciare, cu excepția Parchetului condus de d-na Laura Codruta Kovesi, Procuror General al României, care este mereu ocolit, deși acesta este continuu vinovat de grave greșeli intenționate ori culpabile, i-au cerut studentului timid (d-lui Nicolae Dumbravă) să răspundă de ce judecățile se desfășoară în perioade lungi, cu alte cuvinte acestea fiind, după gândirea și interpretarea lor neprofesională, culpe grave  ori intenții de întârziere.

        Cei doi, dacă ar fi studiat problema de pildă, să zicem, că măcar ar urmări  emisiunea « Femei criminale » de la  canalul  de  televiziune   « Zone Reality » ce ne arată cazuri din lumea civilizată  în care, uneori, subiectele judecății chiar îmbatrânesc până primesc verdictul definitiv, ori ar citi despre practica judecătorească dinaintea celui de al Doilea Război Mondial, și mai ales dacă aceștia ar fi de bună credință, ar trebui să renunțe la un asemenea la subiect sau ar căuta mai bine o emisiune bună de divertisment.

        Din păcate însă, aceștia nu fac altceva decât să papagalicească vocile unor personaje deja compromise din arcul actual de guvernare a țării.

        Somat să raspundă, gîndindu-se desigur și la faptul ca nu te poți pune rău cu o televiziune care ți-o poate coace, fostul student premiant d-l Nicolae Horațius Dumbravă,  uitînd toceala celor câteva caiete de notițe, preconiza ca soluție,   pentru scurtarea termenelor, în care se desfașoară judecățile, stabilirea unor priorități, cu alte cuvinte o alegere, pe nu se stie ce baze, a unor dosare - poate  pe clamările președintelui în exercițiu împotriva mogulilor ori a celor ce-i critică dur guvernarea sau care au interese economice ce nu concordă cu ale sale – în scopul judecării lor rapide, adică întoarcerea  ocolită la vechea dispozitie criminală  din vechiul  Cod de procedură penală care obliga judecătorul, în timpul guvernării Ceaușescu, în cauzele privind avutul obștesc , să  realizeze judecata în maximum 20 zile. Dispoziția aceasta, absolut neconstituțională, chiar în raport și cu Constituția din acea vreme, era o tragedie nu numai pentru părțile din proces dar mai ales pentru judecator care era obligat la o adevărată prostituție  în robă.

        Acum, după cum spunea fostul student silitor, se practică uneori metoda prin care, cineva, poate președintele instantei, altădată cel ce stabilea pedepsele la sfatul sau indicația  primului secretar, care citește dosarul și datele personale ale părților, stabilește de unul singur dacă este complicat sau nu, că mai sunt încă probleme, și deci se  antepronunță fără o judecată și în acest sens, desigur, va orienta cauza, în cazul unor persoane sau instituții privilegiate spre cei mai fideli judecători ai guvernării actuale, dând astfel încă o lovitura importantă puterii  judecătorești pe care ar trebui să o reprezinte.

        Pe de altă parte, d-l Traian Băsescu a atacat foarte dur, în cadrul unui interviu la postul public de televiziune, reacția C.S.M. după publicarea, de către Comisia Europeană, a raportului privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare. « Este reacția unor birocrați prăfuiți » a  declarat  acesta,  afirmând  că  s-a  « cam săturat »  de
« sensibilităţile excesive » ale celor din C.S.M, şi a menţionat că şeful statului nu poate fi împiedicat să-şi expr.me unele puncte de vedere, « cu atât mai mult cu cât acestea reflectă corect nişte realităţi ale justiţiei ».

        Inainte de a intra la ședința C.S.M. președintele a fost întâmpinat de un bărbat aflat în greva foamei. Acesta avea o umbrelă de culoare portocalie, pe care erau desenate sigla PDL-ului și sloganul « Băsescu pentru Romania » și i-a solicitat președintelui că vrea să stea de vorba cu el două minute. Ca și altădată, acesta i-a spus bietului om că n-are timp și că o să se intereseze la organele competente despre situația lui, lucru pe care nu l-a făcut nici până în prezent, după cum se afirmă în majoritatea cotidienelor care nu sunt în slujba puterii.

        Justiția, în aceste condiții, mai are încă mijloace să se apere și  să  ne apere. Ea este paznicul democrației, al supremației legii și deocamdată trebue să ignore amestecul  altor puteri ale statului în organizarea sa, chiar dacă se spune că aceasta  ar fi preconizată și de birocrații din prea stufosul organism  de la  Bruxelles.