Un viitor posibil pentru România

Un bun prieten, constatând din textele scrise de mine și publicate pe această pagină că socotesc Monarhia ca fiind singura soluție pentru eliberarea din marasmul în care se găsește țara și oamenii, stare accentuată de guvernarea Băsescu, mi-a trimis textul de mai jos pe care-l supun atenției celor ce citesc acest bloog. Vreau să menționez totuși că personal optez pentru reinstaurarea dinastiei Regelui Mihai I care este, de fapt și de drept, regele românilor ce a purtat fără nicio vină, timp de peste 60 de ani, crucea exilului, situație pentru care  am pentru el o mare compasiune. Iată textul prietenului meu :

« In ultima perioadă, am asistat cu toții la o redescoperire a faptului că România are un rege, pe Majestatea Sa Regele Mihai I și că acesta este înrudit cu Coroana Angliei find stră-stră nepotul reginei Victoria a Marii Britanii și văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a.

Moștenitorul coroanei Marii Britanii, prințul Charles Philip Arthur George, prinț de Galles și duce de Edinbourg este fiul reginei Elisabeta a II-a al Regatului Unit care, de la un timp, vizitează foarte des România și în special ținuturile Transilvaniei.

                       

                                                   

Oare ce l-a determinat pe prințul Charles să vină atât de des în România ?

 Răspunsul este dat chiar de Altețea Sa Regală :

                                

                   

Nu numai frumusețìle țìnutului ardelenesc  îl atrag pe prinț, dar și faptul că el are rădăcini adânci de sânge, fiind înrudit cu domnitorul  Țării Românești Vlad Dracul cunoscut sub numele de Vlad Țepeș (străinătatea îl cunoște sub numele de Contele Dracula), care a fost multi-stră unchiul său, prin contesa Claudine Rhédey von Kis-Rhéde care, la rândul sau, a fost stră-stră-stră bunica sa din partea mamei sale, regina Elisabeta a II-a.

Inainte de a muri, contesa Claudine a lăsat cu limbă de moarte ca trupul ei să fie înmormântat sub Biserica Reformată din localitatea Sângiorgiul de Pădure unde s-a născut și unde și-a petrecut cei mai frumoși ani ai copilăriei sale.

                                                 

In afară de legăturile sale de sânge și admirația pentru ținuturile transilvănene, prințul Charles, începând cu anul 1989, după căderea comunismului din România, s-a implicat activ într-o serie de acțiuni de ordin caritabil, prin intermediul Fundației Heritage pe care a înființat-o și a finanțat-o cu banii săi proprii, a cumpărat o serie de domenii unde, pe teritoriul cărora, a dezvoltat o multitudine de lucrări de amenajare, de reconstrucție și mai ales de redescoperire a unor meșteșuguri vechi, de mult uitate, privind cultivarea de legume și fructe ecologice precum și realizarea de produse alimentare sănătoase ale căror secrete de fabricație au fost preluate de la țăranii din regiune.

Interesul său față de România a inceput să fie analizat de către o serie de analiști politici și comentatori de renume care au concluzionat că prințul Charles ar putea fi  o soluţie monarhică pentru țara noastră.

Nu de mult, comentatorul român George Sava a publicat în ziarul « Pagini Românești » un articol care dezvoltă această idee. Iată ce spunea el în rezumatul acestui articol :

« România a ajuns într-un punct în care, pentru multă lume, soluţia monarhică pare singura şansă de a ieşi din impas. Şi cum familia regală română nu poate să ofere, în acest moment, o soluţie viabilă pentru tronul ţării, decizia care se impune este aducerea unui rege străin.

Pe fondul unei adânci crize politice interne şi a unei societăţi civile lipsite de repere morale sănătoase, pe fondul absenţei unor lideri naţionali veritabili şi a unor modele sociale demne de urmat, tot mai mulţi români caută o soluţie externă. Şi, în timp ce unii aleg să-şi părăsească ţara, alţii devin tot mai convinşi că o idee bună pentru România ar fi reinstaurarea monarhiei ».

Dar ce ar însemna pentru România venirea pe tron a unui rege străin ?

Așa cum se desprinde din foarte multe articole apărute pe această temă, ideia respectivă este sprijinită de următoarele argumente :

1.   Prezenţa în fruntea statului a prinţului Charles ar fi o garanţie  clară  și fără echivoc pentru respectarea legilor şi a Constituţiei, pe de o parte, iar pe de altă parte, lupta pe viaţă şi pe moarte dintre partidele politice din ţară ar înceta, iar dezbaterea problemelor naționale ar intra pe un făgaş civilizat, arbitrată de viitorul rege.

2.  Prestigiul internaţional al României ar creşte foarte mult, iar legăturile regelui cu familia regală britanică ar fi un atuu enorm pentru ţara noastră. Din punct de vedere economic, România nu ar avea decât de câştigat, întrucât investiţiile britanice, (şi nu numai) în ţara noastră nu se vor lăsa prea mult aşteptate.

3.  Pe de altă parte, regele Mihai I este foarte bătrân și nu se știe cât va mai trăi, iar descendenții Casei Regale nu asigură în prezent o soluție viabilă pentru eventuala viitoare monarhie română, mai ales de când a apărut în sânul familiei regale d-l Radu Duda, soțul principesei moștenitoare Margareta de Hohenzollern, actualmente Margareta de România, care nu se bucură de o recunoaștere deplină din partea românilor.

Din păcate, o mare parte dintre români au fost intoxicați, timp de peste 60 de ani, de ideile comuniste care la un moment dat păreau să ocupe tot spațiul românesc. Tinerii de azi, care nu au trăit în epoca distrugerii comuniste sau cei care erau prea mici ca să înțeleagă sau să facă o comparație cu ceea ce a fost România înainte, nu realizează marea diferență între cele două sisteme, fiind convinși că regalitatea face parte dintr-o epocă apusă care nu se mai potrivește în contextul epocii actuale.

In acest sens, dau un singur exemplu și anume despre persoana tânărului comentator Mircea Badea care conduce emisiunea « In gura presei » de la postul de televiziune « Antena 3 ». Acest tânar jurnalist, foarte talentat de altfel, care atacă virulent toate instituțiile actuale ale statului, nu este convins de necesitatea reinstaurării regalității în România.

Iată ce spunea el într-un comentariu, împrumutând un limbaj clasic de cartier, la Antena 3 :

« Imbecilii cred multe, dar imbecilii există pentru că i-a imbecilizat comunismul. Şi după comunism au venit cocalarii, manelarii, bolggeraşii şi reporteraşii…Ca să influenţeze mase de oameni cât mai variate, pretind că se ceartă între ei, creînd astfel aparente tonalităţi discordante, când de fapt mănâncă toţi din strachina unor moguli de presă, în unanimitate formaţi pe băncile securităţi politice…Multă lume se întreabă de ce am adus noi un principe străin (Carol I), când aveam slavă domnului de unde să alegem un purtător de sceptru în locul lui Cuza. Simplu : nişte politicieni deştepţi formaţi prin Occident şi-au dat seama că avem nevoie de o constituţie, ca să nu mai facă fiecare voievod ce vrea din ţara asta…Procedura de abdicare a regelui Mihai, deşi a încălcat toate normele constituţionale, s-a aplicat şi este validă și astăzi. Cum se poate asta ? Întrebaţi-i pe Băsescu şi pe Iliescu, nu de alta, dar ei se pricep mai bine la « dreptul bolşevic »… Un calcul matematic simplu vă poate demonstra că neuronii din capul politicenilor români nu pot genera şi duce la îndeplinire o asemenea idee. România acum, este ca o curvă, care ar putea deveni zână, dar i-e teamă că dacă se face zână, nu i-o mai trage nimeni prin uşa din dos și, în acest context, de ce mai avem nevoie de un rege ? ».

Mentalitatea aceasta, care pe undeva are și un mic sâmbure de adevăr, este rezultatul transformărilor care au avut loc în societatea românească de la abdicarea regelui și până în zilele  noastre, mentalitate înrădăcinată în subconștientul omului de rând care a înțeles acest lucru numai prin prisma ideii că ceea ce trece prin stomac este bun și că trebuie să fie luat în considerație.

Deși, aș dori din suflet ca regele Mihai I să-și preia coroana regală română, ca o continuitate a tradițiilor de secole ale românilor, situația actuală a politicii interne și internațională a României constituie, pentru moment, o piedică în realizarea acestui deziderat.

Am convingerea că și membrii familiei regale române ar accepta această investitură care le-ar fi benefică și poate mai târziu ar putea sa revină în fruntea țării printr-un referendum național ».