Filmul documentar de animație « CRULIC », transpus pe peliculă de compatrioata noastră realizatoarea Anca Damian, este o adevărată bijuterie vizuală, o capodoperă dar, în același timp, și un manifest politic excepțional inspirat de tragedia tânărului român Claudio Crulic care, la numai 33 de ani, a murit în anul 2008 într-o închisoare din Polonia, ca urmare a unui protest împotriva injustiției poloneze soldat cu greva foamei.
Totul este exemplar în acest film ; scenariul de o mare simplitate, vocea convingatoare a unui mare actor dar, îndeosebi, pictura de o frumusețe, modernitate și adecvare la ideia fiecărei secvențe cu totul exceptională.
Filmul amintește prin marea sa reușită de marea și utiata animație românească. Ceea ce reușesesc creatorii acestei magistrale pelicule este ceva ce nu se întâlnește decât extrem de rar, chiar capodopere ramânând la o cazuistică oarecare și anume, pornind de la tragedia lui Crulic, filmul este o meditație despre destinul de azi al românilor, un destin nemeritat al unui popor atât de supus și pașnic care așteaptă mereu îmbunătățirea vieții lor și care cu timpul se transformă într-un ideal ce ar putea fi realizat numai grației divine.
De la prima până la ultima secvență, gândul se oprește la tragedia prin care trec românii în ultimii douăzeci de ani și anume furturile, escrocheriile, rupturile, trădarile, bejenia niciodată atât rapidă și de uriașe, iresponsabilitatea intelectualității, lipsa unor gesturi care să scoată din amorteală pe cei , prea mulți de altfel, care se multumesc doar cu acatiste sau plânsete la racla Sfintei Paraschiva, complicitatea asociațiilor, a sindicatelor, precum și criminalitatea molipsitoare a guvernanților.
Intrebată la Festivalul de Film Fracofon de la Namur (capitala provinciei Waloniei din Belgia), unde a avut loc premiera filmului aflat în concurs, de ce realizatoarea a ales animația, aceasta a spus într-o franceză impecabilă :
"Animația îmi dă o mare libertate pentru a povesti publicului ceea ce el a resimțit. Ceea ce m-a interesat în istoria lui Claudio a fost partea sa kafkaiană (tragedia kafkaiană este aceea a unei lumi care și-a pierdut sufletul și care nu simte Divinitatea decât ca o lipsă esențială). El a fost prins într-o cursă a unui sistem pe care vroiam să-l denunț, o societate care poate strivi pe oricine".
"Animația îmi dă o mare libertate pentru a povesti publicului ceea ce el a resimțit. Ceea ce m-a interesat în istoria lui Claudio a fost partea sa kafkaiană (tragedia kafkaiană este aceea a unei lumi care și-a pierdut sufletul și care nu simte Divinitatea decât ca o lipsă esențială). El a fost prins într-o cursă a unui sistem pe care vroiam să-l denunț, o societate care poate strivi pe oricine".
Cât de simplu și concis a explicat autoarea marea tragedie a românilor conduși astăzi de un sistem, așa zis democratic, ce se împotrivește chiar și celor ce l-au ales sau mai bine zis care le-a fost impus. Un sistem care va trebui să dispară în totalitate din viața oamenilor.
Priviți vă rog o secvență din această capodoperă :
Priviți vă rog o secvență din această capodoperă :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu