O
poveste deloc veselă scriu istoricii despre relațiile pământului
românesc cu marile imperii vecine. Românii nu cerșeau îndurare, erau nevoiți să
suporte jugul în tăcere. Prea hulitul Nicolae Ceaușescu, după puterile lui de
țăran oltean capabil și hotărât să-și
pună copiii la jug, pentru a proteja
forța vitelor, a încercat făcând destule
plecăciuni ori rățoindu-se acolo unde
pândeau pericole pentru independența țării sale, această Românie sacrificată, mereu poate cel mai dur, după al Doilea Război Mondial, de către națiunile beligerante învingătoare pe care, ca
proștii fără leac ce suntem, o iubim și a reușit, într-o masură, să țină piept
nemăsuratelor pretenții mereu reînoite.
Nu știu dacă dictatorul nostru auzise
vreodată de dramaturgul Augustin Eugène Scribe și de comedia scrisă de acesta. Paharul cu apă, dar ideia
atribuită unui dintre personaje care la un moment dat perorează
despre modalitățile de păstrare a independenței unei țări strânsă între imperii nesătule, pare să fi trecut și
prin mintea fostului geniu din Carpați căci el s-a străduit, măcar, să tempereze, dacă nu să țină la respect, avansurile mereu
prezente.
Inainte de 1989, românii nu știau
nimic despre occident și cum lor le place să foarfece zvonurile își
imaginau și îi atribuiau meritele unui
nou paradis batjocorind în tăcere
veștile care păreu să-i dea dreptate lui Marx. După instaurarea regimurilor oamenilor de la grajdiurile
dictaturii fostului cizmar, țara s-a
aflat din nou, a câta oară, într-o stare de nesiguranță și neexistând acele
capete luminate care în vremuri grele au fost purtătorii de steag, mă gândesc
acum la marii nostri regi, au
început pașii dubioși care au dus la
situația de azi în care pământurile româneșți devin încet încet, la început prin
distrugerea bazei economice și apoi, o
simte și o vede chiar doamna din regatul
d-lui Pinalti, cea care pentru prima dată a numit-o pe d-na Elena Udrea ca fiind gagica cuiva, prin nerușinate amenințări și dictate politice, colonie de tip african.
Să provoci Rusia, percepută de români,
pe drept, ca dușman secular cu
mahalagisme de doi bani a fost și este o neghiobie dar și să intri cu arme și bagaje în solda
doamnei Merkel și a Unchiului Sam,
aliatul ei de conjunctură, se vede clar, o spune toată lumea, ascunde sub
haina birocrației din Comunitatea Eeuropeană vechi, teutonice, pretenții de
hegemonie, a fost și va fi un
dezastru.
Dramatic este și faptul că, totul se petrece
la vedere, fară rușine în hăhăielile
unui personaj de farsă, în aplauzele
vechilor și noilor baroni - i-ați văzut
pe aceștia din urmă cum au început să li
se debleze fălcile - și în corul
ifoselor unor dame bune, vorba celebrului Cetătean Turmentat.
Dar noi unde suntem ? Ne batem în
cortegiile organizate pentru bănuite moaște, mergem cu căldările să luăm apă, chipurile, sfințită de preoții noilor satane, ne îmbulzim la ușa
supemarcheturilor să achizitionăm pomeni - fiind considerați nespălați, suntem mereu cadorisiți cu detergenți - și ne ferim,
ca de dracul, să ne spunem părerile cu glas tare ori să ieșim. măcar, pâna la
colț, să vedem de ce strigă în gura mare și cu atât
necaz cei câțiva frumoși, blânzi și sensibili nebuni.
PS - Fără lege sau un tratat, controlul judecătoresc
se mută la Bruxelles. Ce părere are guvernul sau doamna Ministru Pivniceru ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu