duminică, 21 octombrie 2012

Ce este de făcut ?

 
                                                                
 
       O  poveste deloc veselă scriu istoricii despre relațiile pământului românesc cu marile imperii vecine. Românii nu cerșeau îndurare, erau nevoiți să suporte jugul în tăcere. Prea hulitul Nicolae Ceaușescu, după puterile lui de țăran oltean capabil și hotărât  să-și pună copiii la jug, pentru a proteja forța vitelor, a încercat  făcând destule plecăciuni ori  rățoindu-se acolo unde pândeau pericole pentru independența țării sale, această Românie sacrificată,  mereu poate cel mai dur, după  al Doilea Război Mondial,  de către  națiunile beligerante învingătoare pe care, ca proștii fără leac ce suntem, o iubim și a reușit, într-o masură, să țină piept nemăsuratelor pretenții mereu reînoite.
        Nu știu dacă dictatorul nostru auzise vreodată de  dramaturgul Augustin Eugène Scribe și de  comedia scrisă de acesta.  Paharul cu apă, dar  ideia  atribuită  unui dintre  personaje care la un moment dat perorează despre modalitățile de păstrare a independenței unei țări strânsă  între imperii nesătule, pare să fi trecut și prin mintea fostului geniu din Carpați căci el s-a străduit, măcar, să tempereze,  dacă nu să țină la respect, avansurile mereu prezente.
         Inainte de 1989, românii nu știau nimic despre occident și cum lor le place să foarfece zvonurile își imaginau  și îi atribuiau meritele unui nou paradis  batjocorind în tăcere veștile care păreu să-i dea dreptate lui Marx. După instaurarea  regimurilor oamenilor de la grajdiurile dictaturii  fostului cizmar, țara s-a aflat din nou, a câta oară, într-o stare de nesiguranță și neexistând acele capete luminate care în vremuri grele au fost purtătorii de steag, mă gândesc acum la marii nostri  regi, au început  pașii dubioși care au dus la situația de azi în care  pământurile  româneșți devin încet încet, la început prin distrugerea bazei economice  și apoi, o simte și o vede chiar  doamna din regatul d-lui Pinalti, cea  care  pentru prima dată a numit-o pe  d-na Elena Udrea  ca fiind gagica cuiva, prin nerușinate amenințări  și dictate politice, colonie de tip african.
        Să provoci Rusia, percepută de români, pe drept, ca dușman secular  cu mahalagisme de doi bani a fost și este o neghiobie  dar și să intri cu arme și bagaje  în solda  doamnei Merkel  și a Unchiului Sam, aliatul ei de conjunctură, se vede clar, o spune toată lumea, ascunde sub haina birocrației din Comunitatea Eeuropeană vechi, teutonice, pretenții de hegemonie,  a fost și va fi un dezastru.   
          Dramatic este și faptul că, totul se petrece la vedere, fară rușine  în hăhăielile unui personaj de farsă,  în aplauzele vechilor și noilor baroni -  i-ați văzut pe aceștia din urmă cum au început  să li se debleze  fălcile - și în corul ifoselor unor dame bune, vorba celebrului Cetătean  Turmentat.
          Dar noi unde suntem ? Ne batem în cortegiile organizate pentru bănuite moaște, mergem cu căldările să luăm  apă, chipurile, sfințită de preoții  noilor satane, ne îmbulzim la ușa supemarcheturilor să achizitionăm pomeni - fiind considerați nespălați, suntem  mereu cadorisiți cu detergenți - și ne ferim, ca de dracul, să ne spunem părerile cu glas tare ori să ieșim. măcar, pâna la colț,  să vedem  de ce strigă în gura mare și cu atât necaz  cei câțiva  frumoși, blânzi și sensibili nebuni.
 
PS -  Fără lege sau un tratat, controlul judecătoresc se mută la Bruxelles. Ce părere are guvernul sau  doamna Ministru Pivniceru ?
 
                                             


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu