Toamnă artistică

                                        

     Trei evenimente culturale excepționale au marcat mijlocul acestei toamne : Expoziția de pictură și sculptură Gheorhge Anghel, Premiera filmului «După dealuri» scris și regizat de Cristian Mungiu și Bienala de arhitectură de la Muzeul de Istorie. Mă voi opri însă la primul eveniment.

   Mulți artiști plastici români realizează  opere interesante dar rar poți spune că s-a născut o pictură ori o sculptură care să amelioreze viziunea despre ansamblul  artei plastice contemporane și acest fapt se vede clar în marea expozitie de la Galeria Bibliotecii Nationale unde domneste o mediocritate cvasi totală. Așa cum am spus, toamna românească a venit insoțită, în prim plan, de un eveniment plastic de anvergura europeană și anume EXPOZIȚIA DE LA SALA DALLES A PICTORULUI GHEORGHE  ANGHEL.

    Expozitia pictorului Gheorghe Anghel, un maestru cunoscut, un domn prin origine și comportament, iubit de puțini, dușmănit de mulți, este un eveniment european. 
    După 1989, am văzut multe mari muzee și galerii de artă contemporană, în special cele franceze, rămase  pe merit în top dar  niciunul dintre pictorii  expozanți, artiști  meritoși ori vedete, având  la picioare critici reputați, nu pot trece înaintea virtuților, talentului și realizărilor actuale ale pictorului român. Nu știu dacă voi găsi cuvintele care să descrie picturile lui Gheorghe Anghel.
      Când intri în sălile Dalles te uimesc culorile. Le-a folosit Diego Velázquez, Francisco de Goya și Édouard Manet în celebra lui Olympia dar îndemânarea, jocul, rafinamentul și magia cu care le potențează Anghel, prin fericite, uluitoare combinații, îți taie respirația de parcă te-ai afla în plin miracol. Dacâ urmărești fiecare lucrare, vezi că lumea lui Anghel este lumea Greciei Antice, o lume a vaselor grecești dar luată în răspăr, recreată  fără dibuiri, cu o siguranță exemplară, cu problemele ei general umane, mereu contemporane, este o lume a simbolurilor esențiale, ale permanenței în care nu este loc pentru derizoriu. Legile compoziției, demult abandonate în pictura modernă, la Anghel se remodeleaza cu ușurintă și dau lucrărilor, în ciuda îndrăznelii, viziunii plastice aș spune, în ciuda nepăsării  de mare pianist cu care este mânuită pensula, o factură clasicizantă. Pictura românească contemporană, după atâtea dibueli și epigonisme, acum perfect vizibile în marea expozitie de la Biblioteca Națională, are acum prin lucrările lui Anghel un certificat  care-i dă  drept de cetate în lume.

     Această expoziție, aceste opere extraordinare au fost prezentate publicului ca un eveniment secret, înconjurat de un rușinos anonimat, sufocat de   proprietarul privat de cărți ce a invadat Fundația Dalles, de care răspunde,  în istoria trecută și prezentă,  Academia Română.