1989 a însemnat pentru români visul creerii unui regim de libertate, după modelul occidental la care
tânjeau dar după douăzeci de ani opinia
publică conștientă a constatat și constată că structuri active cosmetizate ale vechiului regim dar și indivizi atașati trecutului comunist
prin fapte și acțiuni propagandistice de anvergură au înpiedicat și continuă să
împiedice constituirea unei societăți și a unui stat cu adevărat democratic.
Dramatic este faptul apariției, pe
temeiul situației existente, a unor excrescențe de natură infracțională de la
grupuri de simpli borfași alcătuind clanuri de cartier până la hoții cocoțați la vîrful statului lovind fără
rușine și cu o nestăpânită aroganță în
averea și morala publică .
A
existat pe parcursul perioadei de până la
instalarea regimului Băsescu și
încercari de consolidare a unor instituții democratice dar în absența unei
societăți civile viguroase și mai ales
în prezența poziției defetiste, lipsită
de curaj a opiniei publice, democrația de tip occidental a rămas un deziderat.
Terenul era pregătit pentru dictatură la instaurarea regimului Băsescu părea să concluzioneze printr-o cunoscută
replică - structurile m-au învins - președintele Constantinescu la sfârșitul mandatului său. Votat președinte în două rânduri, la început din dorința publică
majoritară a populației de a scăpa de
regimul unui prim-ministru arogant, înconjurat de servitori umili și de baroni
compromiși și, apoi pentru al doilea mandat prin fraudă bine camuflată în străinatate domnul Traian Băsescu nu a înteles și nici nu
putea întelege, incult fiind, cu o educație de cartier portuar, cu o dorință exagerată
de înavuțire dar mai ales cu o rușinoasă atitudine morală, aspirațiile
modeste dar ferme ale românilor.
Inconjurat de o clică constituită
într-un partid-mafie, sprijinit multă
vreme și chiar în prezent de
responsabilii europeni pe care o
birocrație infernală îi ține departe de popoarele pe care vor să le cârmuiască, de o parte a presei românești bine plătite și de unii pretinși
intelectuali abonați la banul public d-l
Băsescu a început să lovească constant
cu complicitatea primului-ministru, să compromită ori să-și apropie instituțiile ce ar fi putut
fi pază a democrației, spre o dictatură
de mahala.
Au intrat în solda puterii serviciile de
securitate, procurorii, dar și guvernul și în fruntea căruia s-au aflat multă
vreme marionete incapabile, în timp ce
poporul a devenit un dușman, obiectul unei continue vrajbe provocate printr-o
propagandă pestilentială dar și al unei
sărăcii inimaginabile.
La adapostul structurilor polițienesti
economia țării a intrat în posesia
jefuitorilor pușcăriabili.
In aceste condiții, constituția țării a
devenit obiectul unui continuu joc al președintelui, dictatura celui ales prin fraudă
devenise o realitate dar, multă vreme,
nu s-a putut face nimic din cauza unei majorități parlamentare realizată
și ea prin manipulare (conducătorii maghiarimii din Parlament tânjeau după
dezmembrarea țării propusă public fără o opozitie din partea președintelui jucător s-a creat prin fraudă
în Parlament un partid fidel presedintelui, parlamentari din opozitie sub
amenințare ori probabil prin protecție promisă au trecut în solda
partidului-mafie etc.) dar și prin inacțiunea populară.
Soluția imediată care plutea în aer de
multă vreme era demiterea președintelui prin procedura constituțională a suspendării din funcție și a referendumului
de demitere.
Conștienți de faptul că sprijinind un
regim dictatorial, cariera lor politică putea fi compromisă definitiv dar și
agasați, probabil, de comportamentul public al președintelui și al
conducătorilor Parlamentului, o
parte din deputații și senatorii
partidelor puterii s-au alăturat
opoziției și s-a realizat astfel o altă majoritate parlamentară, partidul-mafie
rămânând în minoritate.
Noua majoritate și noul guvern nu aveau
însă în subordinea legală necesară instituțiile bine burdușie cu oamenii
partidului- mafie ori cu cei ce făcuseră servicii bine onorate dictatorului dar mai ales nu aveau aparatul de informare
cinstită în interior și mai ales în exterior și de aceea au trebuit să ia prin
surprindere pe dictator si acolitii acestuia.
Așa s-a și întâmplat, noua
majoritate parlamentară prin acte
juridice legale, recunoscute chiar de Curtea Constituțională, instituție cu comportament șovăitor, au
înlăturat vârfurile Parlamentului
acuzate public și cu dovezi de hoție și fraude, l-au suspendat pe dictator
și l-au trimis în vacanță să aștepte rezultatele legale al referendumului.
Imediat, președintele suspendat și
uneltele sale, dar și susținătorii săi din străinătate, au început, pe de o parte,
o ofensivă publică mizerabilă, adevărată
trădare de denigrare a măsurilor dispuse legal de
Parlament dar și a țării și, pe de altă parte, să pregătească, prin manopere
dolosive grave, publice ori secrete, reîntoarcerea d-lui Băsescu
în postul de președinte.
Dolul grav și propaganda denigratoare au
reușit și printr-o lovitură inimaginabilă, o adevărată lovitură de stat chiar dacă nu
au fost practicate violențe fizice, domnul Băsescu a reușit să se
întoarcă la palatul prezidențial, în ciuda votului potrivnic uriaș de la
referendum.
Mecanismul loviturii a avut și are
componente constând în violențe atipice și anume :
- Intevenția în forță, grav ilegală și
imorală a cancelarului german, a președintelui Comisiei Europene și a
Comisarului pentru justiție care sub amenințare voalată, psihologică (cele 11
puncte de exemplu) gravă, practicată într-un moment greu economic, au forțat
Parlamentul și primul-ministru să
modifice legile cu trimitere la
referendum astfel încât să nu se realizeze numărul necesar de voturi.
- Intervenția emisarului american trimis al regimului Obama influențat desigur prin intrigile
ambasadorului american lobist cu state
vechi în slujba acaparatorilor de bogații străine, prieten și sustinător al
d-lui Băsescu care prin dictat, semnat desigur de vechiul personaj - Unchiul
Sam - despre așa zise fraude, au încurajat și întărit amenințările europene dar
si Curtea Constituțională să facă rabat de la legile interne și cele ale
Comunității Europene.
- Manevrele Curții Constituționale de după votul
covîrșitor al populației pentru demiterea președintelui dar și promovarea unei soluții finale ilegale a
aceluiași organism contrare
legilor din Comunitatea Europeană și a Constituției României.
- Acțiunea ilegală a Procuraturii care
a declanșat acte de intimidare a
votanților dar și a politicienilor aflați pe poziții potrivnice dictaturii în
scopul întăririi poziției actuale a președintelui pe care milioanele de votanți
de la referendum refuză să-l recunoască
ca învingator și-l acuză de impostură.
Concluzia este clară : lovitura de stat nu a fost dată de Parlament care l-a
spendat pe președinte și de popor care l-a izgonit definitiv din funcție prin
vot copleșitor ci de factori străini și
de structuri reacționare cumpărate de
președintele demis cum o demonstrează continuu presa democrată.
In 1989, Ceaușescu, cu mîinile legate,
vorbea despre AGENTURI STRAINE. Atunci au existat ori nu, nu se știe, dar acum
iată că au nume proprii și chiar uniforme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu