Ce este de făcut ?

 

                                                                

 

       O  poveste deloc veselă scriu istoricii despre relațiile pământului românesc cu marile imperii vecine. Românii nu cerșeau îndurare, erau nevoiți să suporte jugul în tăcere. Prea hulitul Nicolae Ceaușescu, după puterile lui de țăran oltean capabil și hotărât  să-și pună copiii la jug, pentru a proteja forța vitelor, a încercat  făcând destule plecăciuni ori  rățoindu-se acolo unde pândeau pericole pentru independența țării sale, această Românie sacrificată,  mereu poate cel mai dur, după  al Doilea Război Mondial,  de către  națiunile beligerante învingătoare pe care, ca proștii fără leac ce suntem, o iubim și a reușit, într-o masură, să țină piept nemăsuratelor pretenții mereu reînoite.

        Nu știu dacă dictatorul nostru auzise vreodată de  dramaturgul Augustin Eugène Scribe și de  comedia scrisă de acesta.  Paharul cu apă, dar  ideia  atribuită  unui dintre  personaje care la un moment dat perorează despre modalitățile de păstrare a independenței unei țări strânsă  între imperii nesătule, pare să fi trecut și prin mintea fostului geniu din Carpați căci el s-a străduit, măcar, să tempereze,  dacă nu să țină la respect, avansurile mereu prezente.

         Inainte de 1989, românii nu știau nimic despre occident și cum lor le place să foarfece zvonurile își imaginau  și îi atribuiau meritele unui nou paradis  batjocorind în tăcere veștile care păreu să-i dea dreptate lui Marx. După instaurarea  regimurilor oamenilor de la grajdiurile dictaturii  fostului cizmar, țara s-a aflat din nou, a câta oară, într-o stare de nesiguranță și neexistând acele capete luminate care în vremuri grele au fost purtătorii de steag, mă gândesc acum la marii nostri  regi, au început  pașii dubioși care au dus la situația de azi în care  pământurile  româneșți devin încet încet, la început prin distrugerea bazei economice  și apoi, o simte și o vede chiar  doamna din regatul d-lui Pinalti, cea  care  pentru prima dată a numit-o pe  d-na Elena Udrea  ca fiind gagica cuiva, prin nerușinate amenințări  și dictate politice, colonie de tip african.

        Să provoci Rusia, percepută de români, pe drept, ca dușman secular  cu mahalagisme de doi bani a fost și este o neghiobie  dar și să intri cu arme și bagaje  în solda  doamnei Merkel  și a Unchiului Sam, aliatul ei de conjunctură, se vede clar, o spune toată lumea, ascunde sub haina birocrației din Comunitatea Eeuropeană vechi, teutonice, pretenții de hegemonie,  a fost și va fi un dezastru.   

          Dramatic este și faptul că, totul se petrece la vedere, fară rușine  în hăhăielile unui personaj de farsă,  în aplauzele vechilor și noilor baroni -  i-ați văzut pe aceștia din urmă cum au început  să li se debleze  fălcile - și în corul ifoselor unor dame bune, vorba celebrului Cetătean  Turmentat.

          Dar noi unde suntem ? Ne batem în cortegiile organizate pentru bănuite moaște, mergem cu căldările să luăm  apă, chipurile, sfințită de preoții  noilor satane, ne îmbulzim la ușa supemarcheturilor să achizitionăm pomeni - fiind considerați nespălați, suntem  mereu cadorisiți cu detergenți - și ne ferim, ca de dracul, să ne spunem părerile cu glas tare ori să ieșim. măcar, pâna la colț,  să vedem  de ce strigă în gura mare și cu atât necaz  cei câțiva  frumoși, blânzi și sensibili nebuni.
 

PS -  Fără lege sau un tratat, controlul judecătoresc se mută la Bruxelles. Ce părere are guvernul sau  doamna Ministru Pivniceru ?

 

                                             



Lovitura de stat si autorii ei

        1989 a însemnat pentru români  visul creerii unui regim  de libertate, după modelul occidental la care tânjeau dar după douăzeci  de ani opinia publică conștientă  a  constatat și constată că structuri active  cosmetizate ale vechiului regim  dar și indivizi atașati trecutului comunist prin fapte și acțiuni propagandistice de anvergură au înpiedicat și continuă să împiedice constituirea unei societăți și a unui stat cu adevărat democratic.

       Dramatic este faptul apariției, pe temeiul situației existente, a unor excrescențe de natură infracțională de la grupuri de simpli borfași alcătuind clanuri de cartier până la  hoții cocoțați la vîrful statului lovind fără rușine și cu o nestăpânită aroganță  în averea și morala publică .

       A existat pe parcursul perioadei de până la  instalarea regimului Băsescu  și încercari de consolidare a unor instituții democratice dar în absența unei societăți civile viguroase  și mai ales în prezența  poziției defetiste, lipsită de curaj a opiniei publice, democrația de tip occidental a rămas un deziderat.

       Terenul era pregătit  pentru dictatură la instaurarea regimului Băsescu  părea să concluzioneze printr-o cunoscută replică - structurile m-au învins - președintele  Constantinescu la sfârșitul mandatului său. Votat  președinte în două  rânduri, la început din dorința publică majoritară  a populației de a scăpa de regimul unui prim-ministru arogant, înconjurat de servitori umili și de baroni compromiși și, apoi pentru al doilea mandat prin fraudă bine camuflată în  străinatate domnul Traian Băsescu nu a înteles și nici nu putea întelege, incult fiind, cu o educație de cartier portuar, cu o dorință  exagerată  de înavuțire dar mai ales cu o rușinoasă atitudine morală, aspirațiile modeste dar ferme ale românilor.

       Inconjurat de o clică constituită într-un partid-mafie, sprijinit  multă vreme și chiar în prezent de  responsabilii europeni  pe care o birocrație infernală îi ține departe de popoarele pe care vor să le cârmuiască,  de o parte a presei  românești bine plătite și de unii pretinși intelectuali abonați la banul public  d-l Băsescu  a început să lovească constant cu complicitatea primului-ministru, să compromită  ori să-și apropie instituțiile ce ar fi putut fi pază a democrației, spre  o dictatură de mahala.

       Au intrat în solda puterii serviciile de securitate, procurorii, dar și guvernul și în fruntea căruia s-au aflat multă vreme  marionete incapabile, în timp ce poporul a devenit un dușman, obiectul unei continue vrajbe provocate printr-o propagandă pestilentială   dar și  al unei  sărăcii inimaginabile.

       La adapostul structurilor polițienesti economia țării a  intrat în posesia jefuitorilor pușcăriabili.

       In aceste condiții, constituția țării a devenit obiectul unui continuu joc al președintelui, dictatura celui ales prin fraudă devenise o realitate dar, multă vreme,  nu s-a putut face nimic din cauza unei majorități parlamentare realizată și ea prin manipulare (conducătorii maghiarimii din Parlament tânjeau după dezmembrarea țării propusă public fără o opozitie din partea  președintelui jucător s-a creat prin fraudă în Parlament un partid fidel presedintelui, parlamentari din opozitie sub amenințare ori probabil prin protecție promisă au trecut în solda partidului-mafie etc.) dar și prin inacțiunea populară.

       Soluția imediată care plutea în aer de multă vreme era demiterea președintelui prin procedura constituțională a  suspendării din funcție și a referendumului de demitere.

       Conștienți de faptul că sprijinind un regim dictatorial, cariera lor politică putea fi compromisă definitiv dar și agasați, probabil, de comportamentul public al președintelui  și al  conducătorilor  Parlamentului, o parte din deputații și senatorii  partidelor  puterii s-au alăturat opoziției și s-a realizat astfel o altă majoritate parlamentară, partidul-mafie rămânând în minoritate.

        Noua majoritate și noul guvern nu aveau însă în subordinea legală necesară instituțiile bine burdușie cu oamenii partidului- mafie ori cu cei ce făcuseră servicii  bine onorate dictatorului dar  mai ales nu aveau aparatul de informare cinstită în interior și mai ales în exterior și de aceea au trebuit să ia prin surprindere pe dictator si acolitii acestuia.

         Așa s-a și întâmplat, noua majoritate  parlamentară prin acte juridice legale, recunoscute chiar de Curtea Constituțională,  instituție cu comportament șovăitor, au înlăturat vârfurile Parlamentului  acuzate public și cu dovezi de hoție și fraude, l-au suspendat pe dictator și l-au trimis în vacanță să aștepte rezultatele legale al referendumului.

      Imediat, președintele suspendat și uneltele sale, dar și susținătorii săi din străinătate, au început, pe de o parte, o ofensivă publică mizerabilă, adevărată  trădare  de  denigrare a măsurilor dispuse legal de Parlament dar și a țării și, pe de altă parte, să pregătească, prin manopere dolosive grave, publice ori secrete, reîntoarcerea  d-lui Băsescu  în postul de președinte.

       Dolul grav și propaganda denigratoare au reușit și printr-o lovitură inimaginabilă, o adevărată lovitură de stat  chiar dacă nu  au fost practicate violențe fizice, domnul Băsescu a reușit să se întoarcă la palatul prezidențial, în ciuda votului potrivnic uriaș de la referendum.

        Mecanismul loviturii a avut și are componente constând în violențe  atipice  și anume :

       - Intevenția în forță, grav ilegală și imorală a cancelarului german, a președintelui Comisiei Europene și a Comisarului pentru justiție care sub amenințare voalată, psihologică (cele 11 puncte de exemplu) gravă, practicată într-un moment greu economic, au  forțat  Parlamentul  și primul-ministru să modifice  legile cu trimitere la referendum astfel încât să nu se realizeze numărul necesar de voturi.

       - Intervenția emisarului american  trimis al regimului Obama  influențat desigur prin intrigile ambasadorului american  lobist cu state vechi în slujba acaparatorilor de bogații străine, prieten și sustinător al d-lui Băsescu  care prin  dictat, semnat desigur de vechiul personaj - Unchiul Sam - despre așa zise fraude, au încurajat și întărit amenințările europene dar si Curtea Constituțională să facă rabat de la legile interne și cele ale Comunității Europene.

      - Manevrele  Curții Constituționale de după votul covîrșitor al populației pentru demiterea președintelui  dar și promovarea unei soluții  finale ilegale  a  aceluiași organism  contrare legilor din Comunitatea Europeană și a Constituției României.

       - Acțiunea ilegală a Procuraturii care a declanșat  acte de intimidare a votanților dar și a politicienilor aflați pe poziții potrivnice dictaturii în scopul întăririi poziției actuale a președintelui pe care milioanele de votanți de la referendum  refuză să-l recunoască ca învingator și-l acuză de impostură.

      Concluzia este clară : lovitura de stat nu a fost dată de Parlament care l-a spendat pe președinte și de popor care l-a izgonit definitiv din funcție prin vot copleșitor ci de  factori străini și de structuri  reacționare cumpărate de președintele demis cum o demonstrează continuu presa democrată.

      In 1989, Ceaușescu, cu mîinile legate, vorbea despre AGENTURI STRAINE. Atunci au existat ori nu, nu se știe, dar acum iată că au nume proprii și chiar uniforme.

 

        PS : Acest text a fost publicat pentru prima dată în JURNALUL NECONVENTIONAL, publicație a unui grup de artisti plastici.