Domnul Horia-Roman Patapievici cu înfățișarea sa disgrațioasă si fasoanele televizate, pe
care i le permite Daniela Zeca-Buzura, directoarea canalului TVR Cultural, a debutat
cu o poveste trasă de păr despre o urmărire securistică
pusă la cale de cineva de la S.R.I. sau S.I.E. Era și este un debut spectaculos.
Mulți au crezut istoria, eu însă nu
și observându-i continuu figura, rictusurile, miorlăielile de fată bătrână
dar și prietenia cu d-l Băsescu și respectiv
cu spionul M.R.U. (Mihai-Răzvan Ungureanu)
sunt convins că a fost un auto-aranjament
pentru a ieși la lumina rampei textele sale
jignitoare despre români iar altele rămânând fără ecou.
Cum d-l Patapievici scriind
despre defectele românilor și-a urmărit
desigur disgratiosul portret în oglindă, am încetat să-l urmăresc.
Acum, însă văd că recidivează cu aranjamentele
și a scos în stradă - DEMONSTRATIA PAPIOANELOR - pentru proteste, pe cei cărora
le-a împărțit banii primiți de la buget
oferiți de d-l Băsescu în schimbul serviciilor de joasă cultură politică pe care i le face. Sunt oameni care
bucurindu-se de favoruri nu se gândesc, din păcate, la modalitatea de împărțire ; banul este ochiul dracului. Acum, apare în
decor și d-l M.R.U. cu aerul său de
proaspăt salvat de la inundații și încă năucit de emoțiile pe care i le-a
prilejuit mica sa guvernare catastrofală.
Sunt de compătimit aceste marionete :
d-l Patapievici, d-l M.R.U. și suita lor
de protestatari care nu realizează nivelul compromiterii pe care le-o joacă d-l
Băsescu care îi va trece sigur la
recuzită, îndată ce se va plictisi de ei,
așa cum a procedat și cu protejata sa de la Pleșcoi, pe care a încurajat-o să-și
ridice fustele in public.
Lăsând la o parte spectacolul creiat de d-l
Patapievici, nimeni din țară nu știe ce
fac tinerii care scriau despre urina iubitelor la centrele culturale din
strainatate. Un exemplu este Centrul Cultural de la Paris. Nu există așezamint
de cultură din Paris mai cenușiu decât cel din clădirea Ambasadei României : uși ferecate, nimeni disponibil
pentru o conversație, un responsabil veșnic ocupat - oare cine are
nevoie de el ? - fapte bănuite a fi de artă, neștiute, neanunțate. Toate
acestea într-un oraș în care România
este proprietara unui palat, a unui teatru.
Prezențele românești în expoziții sunt
nesemnificative, cu lucrări minore care nu spun nimic și nu duc la nici-o
manifestare de calitate. La fel se
întâmplă la Viena unde doar un șofer de
taxi mi-a arătat clădirea unde se ținea o expozitie pe care nu o vedea nimeni și unde,
la timpul respectiv, conducea un soi de
femee-comisar ce activase fără succes la televiziune.
Așa arată Institutul Cultural Român în realitate,
imaginea elitistă, pe care institutul
vrea să o cultive în țară, este o fantoșe, respectiv o păpușă jucată de un om ascuns după o perdea,
la un teatru popular, în care principalul personaj este Vasilachi.
P.S. Există o excepție notabilă în activitatea Institutului și anume prezența în expoziția din incinta «Palait de Tokyo» recent deschisă la Paris intitulată : DE CE OARE ? – trienală în timp ce pe simeze sunt lucrări ce acoperă o perioadă de 40 de ani a graficienei Geta Brătescu care expune colaje relizate cu materiale diferite, de un profesionalism indiscutabil dar și un film vechi facil.
P.S. Există o excepție notabilă în activitatea Institutului și anume prezența în expoziția din incinta «Palait de Tokyo» recent deschisă la Paris intitulată : DE CE OARE ? – trienală în timp ce pe simeze sunt lucrări ce acoperă o perioadă de 40 de ani a graficienei Geta Brătescu care expune colaje relizate cu materiale diferite, de un profesionalism indiscutabil dar și un film vechi facil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu