Presa băsistă a criticat strigătele „tinerilor frumoși” din Piața Universității și în continuare aruncă săgeți otrăvite în aceeași direcție.
Protestele,
câte au fost, erau cu totul întemeiate, iar un guvern responsabil - vom avea
vreodată unul ? - ar trebui să își amintească zilnic de ele.
Pentru
că de data aceasta am lipsit din Piața Universității, nu știu dacă „tinerii
frumoși” au menționat și două posibile
cereri absolut esențiale si anume :
- Comportamentul iresponsabil al televiziunilor de
știri și condițiile legale și morale pe care instituții private având ca obiect
de activitate dreptul constituțional la cuvânt le exercită
- Managementul cultural defectos pe care-l exercită
din 1989 instituțiile de specialitate din Romania, de la mica bibliotecă
sătească pănă la ministerul culturii, acesta din urmă în special fiind doar o figurație.
Triumful
lui Băsescu
Mulți
dintre cei care au votat la referendum izgonirea domnului Băsescu din sfera
politicii așteptau ca la sfârșitul mandatului prezidențial personajul să
dispară din luminile rampei, purtând cu sine, în firească liniște, consecințele
morale și legale ale faptelor grave cu iz penal ajunse de notorietate pentru
opinia publică.
Spre
mirarea naivilor și dorința nestrămutată a orbilor din mizerabila sa suită,
lucrurile nu s-au întâmplat așa.
Domnul
Basescu triumfă
- Domnul Basescu are un partid foarte vocal prin goarne din parlament, de la
televiziuni ori din așa zisele elite intelectuale.
- Justiția care i-a fost obedientă în timpul
mandatului, dar și astăzi, în loc să instrumenteze în gravele acuzații aduse fostului
președinte dansează o lambadă caraghioasă în speranța, întemeiată de altfel, că
românii profund jigniți, ca întotdeauna, vor uita.
- Domnul Băsescu, cu ajutorul unor mincinoși fără
pic de rușine pentru lamentabilele lor contribuții ziaristice, apare în continuu
la televiziuni, unde risipește populisme credibile pentru enoriașii care
aleargă cu portofelele goale pe lângă raclele cu oseminte în speranța unui noroc
sau poate a unui ghinion și care-l vor și vota, deja văzându-l prim-ministru.
Recent,
un nou succes al președintelui de tristă amintire: Campania armatei băsiste
împotriva lui Arafat.
Febra
construcțiilor bisericești urâte și inutile, comportamentul aberant al unor
clerici ortodoxi i-a determinat pe „tinerii
frumoși” să ceară bisericii ortodoxe române sa se întoarcă la Hristos acel
adevărat, fiu al Lui Dumnezeu, pe care întreaga umanitate ar trebui să-l
iubească și să-l urmeze, chiar dacă sunt mulți cei care-l socotesc autor al
unei utopii minunate.
Biserica
creștină trebuia să poarte în lume chipul și sufletul lui Hristos, să determine
schimbări în conștiința umanității. Această menire rămâne și astăzi o sarcină
care-i justifică pe deplin existența.
Ca să
rămână în slujba Lui Hristos, biserica trebuie să țină seama, cum a făcut-o și El
cu două milemii în urmă, de condițiile reale ale vieții omului căruia i se adresează,
trebuie să se modernizeze în profunzime, căci ideile Lui Hristos nu au
contravenit niciodată omului.
Biserica
ortodoxă trebuie să renunțe la aerul imperial moștenit de la prelații Sfintei
Sofia și să devină umilă, iertătoare, săracă, slujitoare.
Personal,
nu cred că acest pas uriaș se va realiza. Poate doar sub conducerea unui Papă ca Sfântul Francisc ori la întoarcerea
printre noi a Mântuitorului, ceea ce este puțin probabil.
Noul
ministru al culturii, care nu va face nici el nicio ispravă, ar putea măcar să
se implice în două chestiuni punctuale.
Incercarea
de a dobândi pentru Romania manuscrisele muzicale ale lui Enescu și informarea publică a românilor despre
situația juridică a partiturilor enesciene
Cumpărarea
sculpturii Cumințenia Pămăntului ori vânzarea ei către un stat din Comunitatea
europeană.
Recent,
adunarea de strânsură din Palatul Poporului a hotărât printr-un act populist,
expresie a unui prost gust memorabil, crearea unei zile de sărbătoare cu numele
sculptorului francez de origine română,
Brancuși. Dar cu celelalte genii ce se va întâmpla?
Statul
român nu a fost și nu este în stare cu toate relațiile sale amicale cu Europa
și America să organizeze o adevărată retrospectivă a operei brâncușiene pentru
a le deschide ochii românilor asupra operei ultimului mare revoluționar al
sculpturii și a se isprăvi cu legenda pietroiului pus în butoiul cu varză acră.
În
schimb, Guvernul plagiatorului Ponta, în aplauzele culturnicilor care se văd
călătorind pe bani buni în China, a dorit și sper că Dl. Cioloș nu-l va
dezamăgi, - nu se poate un așa afront -
să facă concurență inegalabilului patrimoniu cultural chinez și vrea să trimită
acolo, departe, o expoziție prolixă cu disparate lucrări din patrimoniul românesc
a cărui soartă ar merita o nouă adevărată ieșire în stradă a „tinerilor frumoși”.
