Trei evenimente culturale excepționale au
marcat mijlocul acestei toamne : Expoziția de pictură și sculptură Gheorhge
Anghel, Premiera filmului «După dealuri» scris și regizat de Cristian Mungiu și
Bienala de arhitectură de la Muzeul de Istorie. Mă voi opri însă la primul
eveniment.
Mulți artiști plastici români realizează opere interesante dar rar poți spune că s-a
născut o pictură ori o sculptură care să amelioreze viziunea despre
ansamblul artei plastice contemporane și
acest fapt se vede clar în marea expozitie de la Galeria Bibliotecii Nationale unde domneste o mediocritate cvasi totală. Așa
cum am spus, toamna românească a venit insoțită, în prim plan, de un eveniment plastic de
anvergura europeană și anume EXPOZIȚIA DE LA SALA DALLES A PICTORULUI
GHEORGHE ANGHEL.
Expozitia
pictorului Gheorghe Anghel, un maestru cunoscut, un domn prin origine și
comportament, iubit de puțini, dușmănit de mulți, este un eveniment european.
După
1989, am văzut multe mari muzee și galerii de artă contemporană, în special
cele franceze, rămase pe merit în top
dar niciunul dintre pictorii expozanți, artiști meritoși ori vedete, având la picioare critici reputați, nu pot trece
înaintea virtuților, talentului și realizărilor actuale ale pictorului român.
Nu știu dacă voi găsi cuvintele care să descrie picturile lui Gheorghe Anghel.
Când intri în sălile Dalles te uimesc culorile. Le-a folosit Diego Velázquez, Francisco de Goya și
Édouard Manet în celebra lui Olympia dar îndemânarea, jocul, rafinamentul și
magia cu care le potențează Anghel, prin fericite, uluitoare combinații, îți
taie respirația de parcă te-ai afla în plin miracol. Dacâ urmărești fiecare
lucrare, vezi că lumea lui Anghel este lumea Greciei Antice, o lume a vaselor
grecești dar luată în răspăr, recreată
fără dibuiri, cu o siguranță exemplară, cu problemele ei general umane,
mereu contemporane, este o lume a simbolurilor esențiale, ale permanenței în
care nu este loc pentru derizoriu. Legile compoziției, demult abandonate în
pictura modernă, la Anghel se remodeleaza cu ușurintă și dau lucrărilor, în
ciuda îndrăznelii, viziunii plastice aș spune, în ciuda nepăsării de mare pianist cu care este mânuită pensula,
o factură clasicizantă. Pictura românească contemporană, după atâtea dibueli și
epigonisme, acum perfect vizibile în marea expozitie de la Biblioteca
Națională, are acum prin lucrările lui Anghel un certificat care-i dă
drept de cetate în lume.
Această
expoziție, aceste opere extraordinare au fost prezentate publicului ca un
eveniment secret, înconjurat de un rușinos anonimat, sufocat de proprietarul privat de cărți ce a invadat
Fundația Dalles, de care răspunde, în
istoria trecută și prezentă, Academia
Română.
