Toamnă artistică

                                        

     Trei evenimente culturale excepționale au marcat mijlocul acestei toamne : Expoziția de pictură și sculptură Gheorhge Anghel, Premiera filmului «După dealuri» scris și regizat de Cristian Mungiu și Bienala de arhitectură de la Muzeul de Istorie. Mă voi opri însă la primul eveniment.

   Mulți artiști plastici români realizează  opere interesante dar rar poți spune că s-a născut o pictură ori o sculptură care să amelioreze viziunea despre ansamblul  artei plastice contemporane și acest fapt se vede clar în marea expozitie de la Galeria Bibliotecii Nationale unde domneste o mediocritate cvasi totală. Așa cum am spus, toamna românească a venit insoțită, în prim plan, de un eveniment plastic de anvergura europeană și anume EXPOZIȚIA DE LA SALA DALLES A PICTORULUI GHEORGHE  ANGHEL.

    Expozitia pictorului Gheorghe Anghel, un maestru cunoscut, un domn prin origine și comportament, iubit de puțini, dușmănit de mulți, este un eveniment european. 
    După 1989, am văzut multe mari muzee și galerii de artă contemporană, în special cele franceze, rămase  pe merit în top dar  niciunul dintre pictorii  expozanți, artiști  meritoși ori vedete, având  la picioare critici reputați, nu pot trece înaintea virtuților, talentului și realizărilor actuale ale pictorului român. Nu știu dacă voi găsi cuvintele care să descrie picturile lui Gheorghe Anghel.
      Când intri în sălile Dalles te uimesc culorile. Le-a folosit Diego Velázquez, Francisco de Goya și Édouard Manet în celebra lui Olympia dar îndemânarea, jocul, rafinamentul și magia cu care le potențează Anghel, prin fericite, uluitoare combinații, îți taie respirația de parcă te-ai afla în plin miracol. Dacâ urmărești fiecare lucrare, vezi că lumea lui Anghel este lumea Greciei Antice, o lume a vaselor grecești dar luată în răspăr, recreată  fără dibuiri, cu o siguranță exemplară, cu problemele ei general umane, mereu contemporane, este o lume a simbolurilor esențiale, ale permanenței în care nu este loc pentru derizoriu. Legile compoziției, demult abandonate în pictura modernă, la Anghel se remodeleaza cu ușurintă și dau lucrărilor, în ciuda îndrăznelii, viziunii plastice aș spune, în ciuda nepăsării  de mare pianist cu care este mânuită pensula, o factură clasicizantă. Pictura românească contemporană, după atâtea dibueli și epigonisme, acum perfect vizibile în marea expozitie de la Biblioteca Națională, are acum prin lucrările lui Anghel un certificat  care-i dă  drept de cetate în lume.

     Această expoziție, aceste opere extraordinare au fost prezentate publicului ca un eveniment secret, înconjurat de un rușinos anonimat, sufocat de   proprietarul privat de cărți ce a invadat Fundația Dalles, de care răspunde,  în istoria trecută și prezentă,  Academia Română.

                                    

Ce este de făcut ?

 

                                                                

 

       O  poveste deloc veselă scriu istoricii despre relațiile pământului românesc cu marile imperii vecine. Românii nu cerșeau îndurare, erau nevoiți să suporte jugul în tăcere. Prea hulitul Nicolae Ceaușescu, după puterile lui de țăran oltean capabil și hotărât  să-și pună copiii la jug, pentru a proteja forța vitelor, a încercat  făcând destule plecăciuni ori  rățoindu-se acolo unde pândeau pericole pentru independența țării sale, această Românie sacrificată,  mereu poate cel mai dur, după  al Doilea Război Mondial,  de către  națiunile beligerante învingătoare pe care, ca proștii fără leac ce suntem, o iubim și a reușit, într-o masură, să țină piept nemăsuratelor pretenții mereu reînoite.

        Nu știu dacă dictatorul nostru auzise vreodată de  dramaturgul Augustin Eugène Scribe și de  comedia scrisă de acesta.  Paharul cu apă, dar  ideia  atribuită  unui dintre  personaje care la un moment dat perorează despre modalitățile de păstrare a independenței unei țări strânsă  între imperii nesătule, pare să fi trecut și prin mintea fostului geniu din Carpați căci el s-a străduit, măcar, să tempereze,  dacă nu să țină la respect, avansurile mereu prezente.

         Inainte de 1989, românii nu știau nimic despre occident și cum lor le place să foarfece zvonurile își imaginau  și îi atribuiau meritele unui nou paradis  batjocorind în tăcere veștile care păreu să-i dea dreptate lui Marx. După instaurarea  regimurilor oamenilor de la grajdiurile dictaturii  fostului cizmar, țara s-a aflat din nou, a câta oară, într-o stare de nesiguranță și neexistând acele capete luminate care în vremuri grele au fost purtătorii de steag, mă gândesc acum la marii nostri  regi, au început  pașii dubioși care au dus la situația de azi în care  pământurile  româneșți devin încet încet, la început prin distrugerea bazei economice  și apoi, o simte și o vede chiar  doamna din regatul d-lui Pinalti, cea  care  pentru prima dată a numit-o pe  d-na Elena Udrea  ca fiind gagica cuiva, prin nerușinate amenințări  și dictate politice, colonie de tip african.

        Să provoci Rusia, percepută de români, pe drept, ca dușman secular  cu mahalagisme de doi bani a fost și este o neghiobie  dar și să intri cu arme și bagaje  în solda  doamnei Merkel  și a Unchiului Sam, aliatul ei de conjunctură, se vede clar, o spune toată lumea, ascunde sub haina birocrației din Comunitatea Eeuropeană vechi, teutonice, pretenții de hegemonie,  a fost și va fi un dezastru.   

          Dramatic este și faptul că, totul se petrece la vedere, fară rușine  în hăhăielile unui personaj de farsă,  în aplauzele vechilor și noilor baroni -  i-ați văzut pe aceștia din urmă cum au început  să li se debleze  fălcile - și în corul ifoselor unor dame bune, vorba celebrului Cetătean  Turmentat.

          Dar noi unde suntem ? Ne batem în cortegiile organizate pentru bănuite moaște, mergem cu căldările să luăm  apă, chipurile, sfințită de preoții  noilor satane, ne îmbulzim la ușa supemarcheturilor să achizitionăm pomeni - fiind considerați nespălați, suntem  mereu cadorisiți cu detergenți - și ne ferim, ca de dracul, să ne spunem părerile cu glas tare ori să ieșim. măcar, pâna la colț,  să vedem  de ce strigă în gura mare și cu atât necaz  cei câțiva  frumoși, blânzi și sensibili nebuni.
 

PS -  Fără lege sau un tratat, controlul judecătoresc se mută la Bruxelles. Ce părere are guvernul sau  doamna Ministru Pivniceru ?

 

                                             



Lovitura de stat si autorii ei

        1989 a însemnat pentru români  visul creerii unui regim  de libertate, după modelul occidental la care tânjeau dar după douăzeci  de ani opinia publică conștientă  a  constatat și constată că structuri active  cosmetizate ale vechiului regim  dar și indivizi atașati trecutului comunist prin fapte și acțiuni propagandistice de anvergură au înpiedicat și continuă să împiedice constituirea unei societăți și a unui stat cu adevărat democratic.

       Dramatic este faptul apariției, pe temeiul situației existente, a unor excrescențe de natură infracțională de la grupuri de simpli borfași alcătuind clanuri de cartier până la  hoții cocoțați la vîrful statului lovind fără rușine și cu o nestăpânită aroganță  în averea și morala publică .

       A existat pe parcursul perioadei de până la  instalarea regimului Băsescu  și încercari de consolidare a unor instituții democratice dar în absența unei societăți civile viguroase  și mai ales în prezența  poziției defetiste, lipsită de curaj a opiniei publice, democrația de tip occidental a rămas un deziderat.

       Terenul era pregătit  pentru dictatură la instaurarea regimului Băsescu  părea să concluzioneze printr-o cunoscută replică - structurile m-au învins - președintele  Constantinescu la sfârșitul mandatului său. Votat  președinte în două  rânduri, la început din dorința publică majoritară  a populației de a scăpa de regimul unui prim-ministru arogant, înconjurat de servitori umili și de baroni compromiși și, apoi pentru al doilea mandat prin fraudă bine camuflată în  străinatate domnul Traian Băsescu nu a înteles și nici nu putea întelege, incult fiind, cu o educație de cartier portuar, cu o dorință  exagerată  de înavuțire dar mai ales cu o rușinoasă atitudine morală, aspirațiile modeste dar ferme ale românilor.

       Inconjurat de o clică constituită într-un partid-mafie, sprijinit  multă vreme și chiar în prezent de  responsabilii europeni  pe care o birocrație infernală îi ține departe de popoarele pe care vor să le cârmuiască,  de o parte a presei  românești bine plătite și de unii pretinși intelectuali abonați la banul public  d-l Băsescu  a început să lovească constant cu complicitatea primului-ministru, să compromită  ori să-și apropie instituțiile ce ar fi putut fi pază a democrației, spre  o dictatură de mahala.

       Au intrat în solda puterii serviciile de securitate, procurorii, dar și guvernul și în fruntea căruia s-au aflat multă vreme  marionete incapabile, în timp ce poporul a devenit un dușman, obiectul unei continue vrajbe provocate printr-o propagandă pestilentială   dar și  al unei  sărăcii inimaginabile.

       La adapostul structurilor polițienesti economia țării a  intrat în posesia jefuitorilor pușcăriabili.

       In aceste condiții, constituția țării a devenit obiectul unui continuu joc al președintelui, dictatura celui ales prin fraudă devenise o realitate dar, multă vreme,  nu s-a putut face nimic din cauza unei majorități parlamentare realizată și ea prin manipulare (conducătorii maghiarimii din Parlament tânjeau după dezmembrarea țării propusă public fără o opozitie din partea  președintelui jucător s-a creat prin fraudă în Parlament un partid fidel presedintelui, parlamentari din opozitie sub amenințare ori probabil prin protecție promisă au trecut în solda partidului-mafie etc.) dar și prin inacțiunea populară.

       Soluția imediată care plutea în aer de multă vreme era demiterea președintelui prin procedura constituțională a  suspendării din funcție și a referendumului de demitere.

       Conștienți de faptul că sprijinind un regim dictatorial, cariera lor politică putea fi compromisă definitiv dar și agasați, probabil, de comportamentul public al președintelui  și al  conducătorilor  Parlamentului, o parte din deputații și senatorii  partidelor  puterii s-au alăturat opoziției și s-a realizat astfel o altă majoritate parlamentară, partidul-mafie rămânând în minoritate.

        Noua majoritate și noul guvern nu aveau însă în subordinea legală necesară instituțiile bine burdușie cu oamenii partidului- mafie ori cu cei ce făcuseră servicii  bine onorate dictatorului dar  mai ales nu aveau aparatul de informare cinstită în interior și mai ales în exterior și de aceea au trebuit să ia prin surprindere pe dictator si acolitii acestuia.

         Așa s-a și întâmplat, noua majoritate  parlamentară prin acte juridice legale, recunoscute chiar de Curtea Constituțională,  instituție cu comportament șovăitor, au înlăturat vârfurile Parlamentului  acuzate public și cu dovezi de hoție și fraude, l-au suspendat pe dictator și l-au trimis în vacanță să aștepte rezultatele legale al referendumului.

      Imediat, președintele suspendat și uneltele sale, dar și susținătorii săi din străinătate, au început, pe de o parte, o ofensivă publică mizerabilă, adevărată  trădare  de  denigrare a măsurilor dispuse legal de Parlament dar și a țării și, pe de altă parte, să pregătească, prin manopere dolosive grave, publice ori secrete, reîntoarcerea  d-lui Băsescu  în postul de președinte.

       Dolul grav și propaganda denigratoare au reușit și printr-o lovitură inimaginabilă, o adevărată lovitură de stat  chiar dacă nu  au fost practicate violențe fizice, domnul Băsescu a reușit să se întoarcă la palatul prezidențial, în ciuda votului potrivnic uriaș de la referendum.

        Mecanismul loviturii a avut și are componente constând în violențe  atipice  și anume :

       - Intevenția în forță, grav ilegală și imorală a cancelarului german, a președintelui Comisiei Europene și a Comisarului pentru justiție care sub amenințare voalată, psihologică (cele 11 puncte de exemplu) gravă, practicată într-un moment greu economic, au  forțat  Parlamentul  și primul-ministru să modifice  legile cu trimitere la referendum astfel încât să nu se realizeze numărul necesar de voturi.

       - Intervenția emisarului american  trimis al regimului Obama  influențat desigur prin intrigile ambasadorului american  lobist cu state vechi în slujba acaparatorilor de bogații străine, prieten și sustinător al d-lui Băsescu  care prin  dictat, semnat desigur de vechiul personaj - Unchiul Sam - despre așa zise fraude, au încurajat și întărit amenințările europene dar si Curtea Constituțională să facă rabat de la legile interne și cele ale Comunității Europene.

      - Manevrele  Curții Constituționale de după votul covîrșitor al populației pentru demiterea președintelui  dar și promovarea unei soluții  finale ilegale  a  aceluiași organism  contrare legilor din Comunitatea Europeană și a Constituției României.

       - Acțiunea ilegală a Procuraturii care a declanșat  acte de intimidare a votanților dar și a politicienilor aflați pe poziții potrivnice dictaturii în scopul întăririi poziției actuale a președintelui pe care milioanele de votanți de la referendum  refuză să-l recunoască ca învingator și-l acuză de impostură.

      Concluzia este clară : lovitura de stat nu a fost dată de Parlament care l-a spendat pe președinte și de popor care l-a izgonit definitiv din funcție prin vot copleșitor ci de  factori străini și de structuri  reacționare cumpărate de președintele demis cum o demonstrează continuu presa democrată.

      In 1989, Ceaușescu, cu mîinile legate, vorbea despre AGENTURI STRAINE. Atunci au existat ori nu, nu se știe, dar acum iată că au nume proprii și chiar uniforme.

 

        PS : Acest text a fost publicat pentru prima dată în JURNALUL NECONVENTIONAL, publicație a unui grup de artisti plastici.

                              

Băsescu, visul și copilul

                                      

Dragi prieteni,

 Am avut un vis îngrozitor. Se făcea că asistam la o violenţă inimaginabilă  şi cînd m-am trezit am continuat să fiu bulversat. Se făcea că domnul  Băsescu, aflat intr-o imensă groapă, ţinea de picioare un copil şi, folosindu-l ca o ghioagă, lovea cu el marginea de pământ a gropii.

 M-am gîndit profund la imaginile reale care probabil mă influenţaseră şi mi-am amintit, în același timp, de ţiganca care,  folosindu-şi  copilul, lovea cu el un ziarist englez, la lovitura dată de domnul Băsescu, cu cîţiva ani în urmă, unui   copil  şi în fine la apariţia recentă a preşedintelui suspendat cu un copil în brațe.

 Nici această  ultimă imagine nu mi-a plăcut pentru că domnul Băsescu părea prea fericit, poate uşor băut, iar copilul  nu părea nici prea fericit și nici prea încântat de  îmbrațișarea președintelui.

 Mi-am adus aminte că în copilăria mea, pe când locuiam într-o mahala unde trăiau destui bețivi, bărbați beţi întorcindu-se acasă, înainte de a-şi lovi soţiile, işi îmbrăţişau progeniturile minore, iar bieţii copii,  oripilaţi de mirosul pe care nu-l cunoșteau al băuturii, se strâmbau încercând să scape din strânsoarea taților lor ori începeau să plângă.

Ceea ce a făcut președintele suspendat este un fel de parafrazare, un fel de scuză (cine se scuză se acuză), a atitudinii sale pe care a avut-o în campania din 2004 când Traian Băsescu a lovit un copil la un miting din Ploiești.

 Nu pot să-l mai privesc pe domnul Băsescu  nici măcar în extrasele prezentate de Antena 3.

                                       

Români ! Să ieșim cu toții la vot !

                                          

Prieteni !  Sper să vă gândiți bine. Băsescu este cea mai odioasă figură  a mafiei PDL-liste. Cu el România nu mai are nici-o șansă,  va ramâne o mahala de lumpenproletari.

Prieteni ! Ce vrea bucătăreasa care conduce Germania ? Cu ce drept și de unde l-a dobândit această urmașe a lui Hitler de a se amesteca în viata necăjită din România deși, cu spionii ei, ar fi trebuit să știe cine este barcagiul din Constanța.

Prieteni ! Ce știti despre mizerabila vrăjitoare Monica Macovei ? Aș dori  să-mi spuneți care este mobilul acestei femei fără rușine. Ar dori oare să  ia  locul Elenei Udrea  la  pompa de benzină din incinta  Cotrocenilor ? Nu va reuși ! Va rămâme o servitoare  hoață !

Ce fac ambasadorii din Bucuresti ? Oare sunt orbi, surzi sau cretini ? Ei nu au nici-o informație despre comportamentul schizofrenic al PDL-ișilor, nu văd adunarea păsărilor de pradă pe care  suspendatul a asmuțit-o împotriva românilor ?

In aceste momente cruciale, singura soluție viabila este să ieșim cu toții la vot pe 29 iulie și să-i dăm lovitura de grație acestui anti-român.

Noua fantezie a domnului Băsescu și atacul la domnul Ponta

                                                              

     S-a văzut bine în ultimii ani că atacurile d-lui Traian Băsescu la adresa opoziției,  a grupurilor  sociale, a diverselor  categorii de profesioniști  - d-l Horia-Roman Patapievici și prietenii săi intelectuali i-au fost oare profesori ? - au creat o atmosferă de enervare și ură datorită căreia normalitatea vieții nu mai este posibilă, nu mai știi unde să te ascunzi pentru  a respira puțină  liniște.

     Noul atac, a cărei primă victimă trebuia să fie d-l Victor Ponta, dar se pare că, în colimator, vor intra pe rând  toti dușmanii  alfabetizați – să fie oare ideia micului și crispatului domn Daniel Funeriu, savantul fără bacalaureat - este goana după « plagiatori» ?

     Că bănuiala mea este întemeiată, rezultă din cererea jignitoare, de factură securistică, pe care președintele  a adresat-o lui Puiu Hașotti, cel ce ar trebui să devină ministru al culturii în locul lui Mircea Diaconu de a depune o declarație despre originalitatea lucrărilor sale.

     Pericolul este imens, căci vor putea fi hărțuiți toți ce scriu ori declară public  ceva, expun o ideie,  un argument într-o chestiune  (poate chiar și participanții în procesul civil ori penal, judecatorii, de pildă, care folosesc, în sentințele lor, precedente ori argumente luate din cărți ori teoria juridică, mai ales acum cînd ei au abandonat regulele de motivare a sentințelor pentru a trece în acestea stridente idei politice ori comentarii ziaristice), legat de comportamentul și acțiunile președintelui.

     De plagiat ar putea fi învinovățit chiar Parlamentul, ori celelalte organe de stat ce emit norme juridice, acestea adesea seamă ori sunt inspirate de sisteme de drept mai vechi ori străine.

     Procedeul este de tip fascist ori al comunismului primitiv căci apărarea învinuitului va fi dificilă, dacă nu chiar imposibilă,  atâta vreme cât se știe că ideile și motivele în arte și chiar în științe, aboară ca duse de vânt.

     Cei ce i-au sugerat președintelui ideia - nu putea fi a lui după lectura dificilă a cărții lui Mircea Cărtărescu - vor trebui să se teamă, căci sigur și ei vor putea fi victime, chiar dacă au pus degetul,  din întâmplare, pe o singură  dată hîrtie.

                                          



Un intelectual de operetă

    

                                                                            

Domnul Horia-Roman Patapievici cu înfățișarea sa disgrațioasă si fasoanele televizate, pe care i le permite Daniela Zeca-Buzura, directoarea canalului TVR Cultural,  a debutat  cu  o  poveste trasă de păr despre o urmărire securistică pusă la cale de cineva de la S.R.I. sau S.I.E. Era și este un debut spectaculos.

     Mulți au crezut istoria, eu însă nu și  observându-i continuu  figura, rictusurile, miorlăielile de fată bătrână dar și prietenia cu d-l  Băsescu și respectiv cu spionul M.R.U. (Mihai-Răzvan Ungureanu)  sunt convins că a fost un  auto-aranjament pentru a ieși la lumina rampei textele sale  jignitoare despre români iar altele rămânând  fără ecou.  Cum d-l Patapievici  scriind despre defectele românilor  și-a urmărit desigur disgratiosul portret în oglindă, am încetat să-l urmăresc.

     Acum, însă văd că recidivează cu aranjamentele și a scos în stradă - DEMONSTRATIA PAPIOANELOR - pentru proteste, pe cei cărora le-a împărțit banii primiți de la buget  oferiți de d-l Băsescu în schimbul serviciilor  de joasă cultură  politică pe care i le face. Sunt oameni care bucurindu-se de favoruri nu se gândesc, din păcate, la modalitatea  de împărțire ;  banul este ochiul dracului. Acum, apare în decor și d-l  M.R.U. cu aerul său de proaspăt salvat de la inundații și încă năucit de emoțiile pe care i le-a prilejuit mica  sa guvernare catastrofală.

     Sunt de compătimit aceste marionete : d-l Patapievici,  d-l M.R.U. și suita lor de protestatari care nu realizează nivelul compromiterii pe care le-o joacă d-l Băsescu care îi va trece sigur  la recuzită, îndată  ce se va plictisi de ei, așa cum a procedat și cu protejata sa de la Pleșcoi, pe care a încurajat-o să-și ridice fustele in public.

     Lăsând la o parte spectacolul creiat de d-l Patapievici, nimeni din țară nu știe  ce fac tinerii care scriau despre urina iubitelor la centrele culturale din strainatate. Un exemplu este Centrul Cultural de la Paris. Nu există așezamint de cultură din Paris mai cenușiu decât cel din clădirea Ambasadei  României : uși  ferecate, nimeni  disponibil  pentru o conversație, un responsabil veșnic ocupat - oare cine are nevoie de el ? - fapte  bănuite a fi de artă, neștiute, neanunțate. Toate acestea într-un oraș în care România  este proprietara unui palat, a unui teatru.

     Prezențele românești în expoziții sunt nesemnificative, cu lucrări minore care nu spun nimic și nu duc la nici-o manifestare de calitate.   La fel se întâmplă la Viena  unde doar un șofer de taxi mi-a arătat clădirea unde se ținea  o expozitie pe care nu o vedea nimeni și unde, la timpul respectiv, conducea un soi de  femee-comisar ce activase fără succes la televiziune.

Așa  arată Institutul Cultural Român în realitate, imaginea  elitistă, pe care institutul vrea să o cultive în țară, este o fantoșe, respectiv o  păpușă jucată de un om ascuns după o perdea, la un teatru popular, în care principalul personaj este Vasilachi.

P.S.     Există o excepție notabilă în activitatea Institutului și anume prezența în expoziția din incinta «Palait de Tokyo» recent deschisă la Paris intitulată : DE CE OARE ? – trienală în timp ce pe simeze sunt lucrări ce acoperă o perioadă de 40 de ani a graficienei Geta Brătescu care expune colaje relizate cu materiale diferite, de un profesionalism indiscutabil dar și un film vechi facil.